Relaţiile tot mai strânse dintre Turcia şi Pakistan sunt pe cale să dea naştere unui nou pol mondial de putere: Moscova, Beijing, Ankara şi Islamabad.
Turcia şi Pakistanul, care sărbătoresc 70 de ani de relaţii diplomatice, dar ale căror legături frăţeşti sunt vechi de câteva secole, au semnat împreună acorduri militare în valoare de sute de milioane de dolari, relaţiile comerciale dintre ele înfloresc, iar diplomaţii turci şi pakistanezi au bătătorit drumurile între cele două ţări.
Însă Turcia a fost cea care a aprins scânteia speculaţiilor despre un posibil noul pol mondial de putere, alături de Pakistan, Rusia şi China, în noiembrie trecut, când preşedintele Erdogan a declarat public că ţara sa intenţionează să se alăture alianţei dominate de China şi Rusia, renunţând la ideea de a adera la Uniunea Europeană, scrie Value Walk.
Erdogan a afirmat că Turcia ar trebui să-şi unească forţele cu Pakistanul, Rusia şi China, pe fondul criticilor tot mai vehemente ale europenilor la adresa politicilor tot mai dictatoriale ale regimului de la Ankara, după puciul eşuat din iulie 2016.
Într-adevăr, negocierile dintre Bruxelles şi Ankara sunt practic îngheţate în acest moment; conflictele diplomatice recente ale Turciei cu Olanda, Germania şi Austria , ca şi promisiunea lui Erdogan de a reintroduce pedeapsa cu moartea, reprezintă două piedici grele în normalizarea relaţiilor cu Uniunea Europeană, cel puţin într-un orizont de timp previzibil.
În ultimele luni, Erdogan şi-a manifestat public intenţia de a se alătura Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (SCO), conduse de Rusia şi China. Criticile occidentale au grăbit apropierea Turciei de SCO, din care, alături de China şi Rusia, mai fac parte şi Kirghistanul, Kazahstanul, Tadjikistanul şi Uzbekistanul, ţări cu bogate resurse naturale. În decembrie, China a anunţat că ia în considerare o aderare a Turciei la Organizaţia de la Shanghai.
Dacă intenţia Turciei se va materializa, aceasta va duce la o schimbare majoră a datelor geostrategice mondiale: tetragonul Rusia-China-Turcia-Pakistan poate manifesta ambiţia de a contracara celălalt pol de putere al lumii, reprezentat de Statele Unite.
Săptămâna trecută, fanfara militară turcă Jannisary Mehter a participat la parada prilejuită de ziua naţională a Pakistanului şi a fost ovaţionată în picioare de asistenţă atunci când a cântat „Giuei, giuei Pakistan!” („Trăiască Pakistan!”).
Anul trecut, Turcia a refuzat să sprijine candidatura Indiei de a se alătura Grupului de Exportatori de Materiale Nucleare, preferând-o în schimb pe cea a Pakistanului. Deşi Turcia are relaţii bune cu India, ea a rămas fidelă frăţiei cu Pakistanul, marele rival al Indiei, inclusiv în disputa dintre Islamabad şi New Delhi în problema Kaşmirului.
În luna noiembrie, Erdogan a vizitat Islamabadul şi a repetat că ţara sa este foarte dornică să strângă şi mai mult relaţiile cu Pakistanul. Vizita sa a venit la câteva luni după ce preşedintele turc vizitase Moscova, unde a reînnodat legătura cu Vladimir Putin, cei doi lideri promiţând să consolideze legăturile economice, militare şi diplomatice.
Pe de altă parte, Turcia şi China au relaţii puternice deopotrivă în plan militar şi economic, astfel că nu există nici o piedică pentru ca cele patru mari puteri să pună bazele unei alianţe strânse în lunile ce urmează, arată analiza Value Walk.
În mai, în China este programat summit-ul „O regiune, o cale”, care se concentrează pe Coridorul Economic China-Pakistan, iar Beijingul doreşte ca la această reuniune să obţină şi sprijinul Rusiei şi Turciei.
China se bazează pe stabilitatea relaţiilor sale cu Turcia, având în acelaşi timp un parteneriat tot mai strâns în numeroase domenii cu Rusia şi Pakistanul. Rusia şi-a restaurat legăturile, cândva frăţeşti, cu Turcia, se deschide tot mai mult spre China şi chiar pare că este gata să abandoneze India, aliatul său asiatic numărul unu de decenii, în favoarea unor legături privilegiate cu Pakistanul.
La rândul său, Pakistanul a fost foarte apropiat încă din anii 1980 atât de China cât şi de Turcia, iar în ultimii ani face eforturi asidue pentru a obţine sprijinul economic, diplomatic şi militar al Rusiei.
În ceea ce priveşte relaţiile Turciei cu China, acestea au cunoscut o dezvoltare fulgerătoare, după ce sprijinul şi-a arătat sprijinul necondiţionat pentru regimul lui Erdogan, după puciul eşuat din vara trecută.
Aşadar, nici o piedică nu pare a sta în calea formării Tetragonului, noul pol de putere mondial, care are toate motivele să dea frisoane Americii lui Trump.