De la Hitler la Stalin și de la Mussolini la Mao, dictatorii secolului al XX-lea au aplicat în spirit și literă faimosul dicton al lui Niccolò Machiavelli, acela că „este mai bine să fie temut decât iubit”. Cu toate acestea, cei mai mulți dictatori moderni par mai preocupați de menținerea loialității poporului lor nu de oferindu-le ceea ce vor, ci explicându-le  că au deja ce le trebuie. Manipulare curată…  Și nimeni nu execută această lucrare cu mai multă măiestrie decât președintele rus, Vladimir Putin.

Sondajele spun că 61% dintre ruși evaluează pozitiv acțiunile lui Putin. Mai mult, dacă astăzi s-ar organiza alegeri prezidențiale, 44% din electorat ar vota pentru Putin. Și niciun alt candidat nu ar primi un coeficient cu două cifre.

Cu siguranță Putin nu își datorează popularitatea vederilor sale economice. Din 2012 încoace, el nu a reușit să  îndeplinească promisiunile sale privind reforma, productivitate sau investiții mai ridicate, și nici îmbunătățirea nivelului de trai al rușilor.

Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca creșterea anuală a PIB a Rusiei să fie în medie sub 2% în următorii cinci ani. În 2021, ponderea Rusiei din PIB-ul global (în termeni de paritate de cumpărare) va coborî sub 3%.Cel mai important, veniturile reale ale gospodăriilor rusești sunt în prezent cu 10% mai mici decât în ​​2014 și nu prezintă semne de creștere.

Atunci, ce explică popularitatea de durată a lui Putin? Răspunsul – pentru Putin și alți autocrați moderni – constă în capacitatea de a controla informațiile pe care oamenii le primesc, ceea ce permite unui lider să convingă majoritatea populației că, în ciuda imperfecțiunilor regimului, este cea mai bună alegere posibilă.

În era digitală, acest lucru nu este ușor. Un număr tot mai mare de cetățeni responsabili – sau „elitele informate” – recunosc deficiențele sistemului. Astfel, este necesar ca autocrații să împiedice aceste elite să comunice adevărul publicului.

Represiunea informatică joacă, astfel, un rol important aici. Însă, spre deosebire de represiunea în masă din trecut – destinată să sperie toată opoziția potențială, represiunea de astăzi este mult mai refinată și, poate fi oricând negată.

Autocrații informaționali moderni folosesc de asemenea cenzura. Rusia se situează în partea de jos a 20% din clasamentele despre libertatea presei făcute de Freedom House și de Reporters Without Borders. Mai mult, Freedom House Freedom on the Net Index arată că internetul este mai puțin liber în Rusia decât în ​​Belarus, Kazahstan sau Turcia, reflectând importanța cenzurii online. Conform raportului Google Transparency, Rusia conduce lumea în topul cererilor oficiale de eliminare a conținutului online. În prima jumătate a anului 2019, Rusia a plasat peste 10.000 de solicitări pentru a elimina conținut. Țara pe locul doi, Turcia, a avut doar 1.000 de solicitări. (China nu este inclusă în clasament.)

Având în vedere că constituția Rusiei interzice în mod explicit cenzura, unul dintre cele mai importante activități ale cenzorilor de la Kremlin este să ascundă publicului informații despre propria lor muncă. Și o fac cu mare succes. În autocrațiile informaționale precum Rusia, publicul este mult mai optimist în ceea ce privește libertatea mass-media decât elitele educate.

Un al treilea instrument cheie pentru reducerea la tăcere a elitelor informate este cooptarea. În loc să reziste regimului lui Putin și să facă față represiunii sau cenzurii, elitele rusești care aleg să o susțină sunt răsplătite generos.

China a reușit în mare măsură să evite această provocare, construindu-și propria versiune controlată a internetului, inclusiv platforme de social-media și de divertisment. Dar a lansat această strategie imediat ce a început penetrarea pe Internet, astfel încât utilizatorii chinezi nu au experimentat niciodată, spre exemplu, un YouTube gratuit. Cu rușii deja integrați în internetul global, este prea târziu să adopți o astfel de abordare.

Majoritatea populației Rusiei nu va deveni bine informată peste noapte. Însă, întrucât regimul este obligat să aloce mai multe resurse pentru reducerea la tăcere a informaților, majoritatea va suferi economic. În cele din urmă, realitatea frigiderelor lor goale va copleși mesajele veșnic optimiste care provin de la televizoarele și computerele lor, iar temeliile autocrației informaționale ale lui Putin vor începe să se prăbușească.

 

Te-ar putea interesa și: