Evenimentul Zilei > International > Teroare la Nisa: Ultimele secunde ale ASASINULUI – 14 iulie, ora 22.35.
Teroare la Nisa: Ultimele secunde ale ASASINULUI – 14 iulie, ora 22.35.

Teroare la Nisa: Ultimele secunde ale ASASINULUI – 14 iulie, ora 22.35.

Depozițiile au permis anchetatorilor să reconstituie ultimele clipe ale teroristului care a provocat carnagiul de la Nisa de Ziua Franței.

Trupul său ciuruit de gloanțe zace sprijinit de portiera din dreapta în cabina camionului. Îmbrăcat într-o cămașă neagră și cu o pereche de bermude albastre, Mohamed Lahouaiej Bouhlel a fost în sfârșit ucis de zecile de polițiști care au încercuit mașina de 19 tone cu care a secerat sute de persoane pe Promenada Englezilor.

Un puhoi de foc s-a abătut asupra camionului ucigaș. Criminaliștii au descoperit cel puțin 69 de urme de gloanțe pe vehicul, ale cărui geamuri laterale sunt țăndări, masca a dispărut și pneul stânga față a fost spart.

Declarațiile din dosar ale zecilor de martori și protagoniști, la care cotidianul Libération a avut acces, permit reconstituirea ultimelor momente de teroare de la Nisa.

Mărturiile dezvăluie un uriaș haos, în care se intersectează trecători lansați în ceea ce s-a dovedit uneori o misiune sinucigașă și polițiști temându-se în fiecare moment că TIR-ul ar putea fi plin cu explozibil, totul în mijlocul unei mulțimi de corpuri de morți sau răniți zăcând pe caldarâm.

Este ora 22.35, focul de artificii de 14 iulie s-a încheiat. Camionul demarase deja de două minute, începând carnagiul pe Promenada Englezilor, când Romain (numele au fost schimbate – n.r.) îi taie calea. Acest macaragiu de 31 de ani care se afla pe bicicletă în apropierea hotelului Westminster este una dintre primele persoane care au intervenit încercând să oprească goana lui Bouhlel.

„Mi-am lăsat imediat jos bicicleta pentru a fugi după el. Am văzut partea din stânga spate a camionului. Văzând că nu merge cu viteză mare mi-am zis că aș putea să-l prind. Când am ajuns în dreptul portierei șoferului, am încercat de trei sau patru ori să o deschid.”

Însă Romain nu reușește, portiera este închisă cu siguranța. Cum teroristul îl amenință cu revolverul, este nevoit să renunțe. Clipele de teroare continuă.

În acel moment, Christophe, care îl urmărea pe scuter de un kilometru, ajunge în mare viteză în dreptul camionului.

„Am văzut că este un măcel. Nu aveam decât o singură idee în cap: să încerc să opresc camionul. M-am aruncat imediat în urmărirea lui, acesta mergea în zigzag între trotuar și șosea. Am văzut o mulțime de oameni secerați. Urlam de furie văzând cum camionul intră în mulțime.”

Elodie și Simon, doi polițiști se află la post, în barajul de pe strada Meyerbeer. Îl văd pe Christophe gonind după camion. Polițiștii se află foarte aproape de cabina teroristului, îl au în cătarea armelor însă nu apasă pe trăgaci.

Simon povestește:

„Șoferul a tras de mai multe ori prin geamul din partea lui, care s-a spart.”

După ce și-a izbit scuterul de camion, Christophe aleargă după mastodontul de 19 tone și reușește să-l prindă. Se urcă pe treaptă însă alunecă și cade, în timp ce vehiculul se află încă în mers.

Încetinit de osiile blocate în diversele obiecte luate de pe drum, camionul se oprește în sfârșit lângă palatul Mediteranée. Este ora 22.35 și 46 de secunde. În spatele camionului zac o grămadă de victime, în timp ce supraviețuitorii aleargă în toate direcțiile.

În acest moment, Christophe reușește din nou să se urce pe treapta mașinii din partea șoferului și o ploaie de pumni se abate prin geamul spart asupra teroristului.

„Am încercat să deschid portiera, dar nu am reușit, nu aveam decât un singur gând: să-l opresc pe individ.”

Aflat încă la volan, Mohamed Lahouaiej Bouhlel ripostează. „În momentul în care mă băteam cu el, individul avea arma în mână”, își amintește Christophe.

Primește o lovitură cu patul armei care îl face s-și piardă echilibrul. În timp ce încearcă să revină la atac, Bouhlel trage în direcția sa.


Un alt bărbat, Michel, de 54 de ani, se apropie de mașină cu gândul de a interveni, însă se adăpostește când vede țeava armei scoasă pe geam.

„Am strigat la celălalt bărbat (Christophe – n.r.) că trebuie să ne adăpostim.”

În timp ce Christophe se bagă sub camion, iar Michel se adăpostește în spatele mașinii, polițiștii din forța națională intră în sfârșit în acțiune, în vreme ce șase colegi de la poliția municipală asigură spatele camionului de 19 tone.

O primă echipă de trei polițiști, sosită din nord, stă în fața camionului și deschide focul. În interior, Bouhlel este agitat, trece pe scaunul din stânga și continuă să tragă, semănând teroare.

În același timp, Simon, aflat în partea șoferului, intervine:

„Mi-am golit încărcătorul de 15 cartușe. Când îl schimbam, am văzut că șoferul era părbușit în cabină.”

În partea dreaptă, Elodie se apropie cu arma în mână. Este apostrofată de Eric, un informatician de 46 de ani, care încercase deja să deschidă portiera, dar renunțase când a auzit focurile de armă ale teroristului.

„Am văzut-o ezitând sau poate că încerca să se adăpostească înainte de a trage, i-am cerut să-mi dea mie arma ca să trag eu”, relatează Eric. Elodie confirmă:

„Era un civil pe scara din dreapta care îmi cerea să-l împușc pe șofer și îmi cerea să-i dau arma, ceea ce evident că nu am făcut.”

Polițista își bagă brațul prin fereastra spartă și „trage de mai multe ori în cabină”.

„M-am dat puțin înapoi și am văzut cum corpul îi cade pe partea mea, cu sângele curgându-i din cap.”

O echipă de cinci gardieni publici, anunțată prin radio, participă și ea la schimbul de focuri, poziționată pe spațiul verde dintre sensuri, în fața camionului, în timp ce Simon continuă să-și golească al doilea încărcător:

„Am mai tras de câteva ori asupra lui. Văzând că nu mai mișcă, le-am strigat colegilor că era neutralizat.”

Bouhlel murise în canonadă. La autopsie s-au găsit în corpul lui zece gloanțe.

Agitația este în continuare uriașă, chiar și după ce se încheie schimbul de focuri. Christophe povestește:

„Am fost luat foarte brutal și târât pe șosea de polițiștii care m-au luat drept unul din teroriști.”

Un alt bărbat de 26 de ani, care consumase în seara aceea o jumătate de sticlă de vodcă și care fugise și el după camion, cu un briceag în mână, ajunge la  mașină în momentul morții lui Bouhlel.

„Acolo am fost luat în primire de polițiști.”

Va fi condus la comisariat pentru a i se lua o declarație.

Lângă camion, munca poliștilor este de-abia la început. Trebuie să cerceteze dacă în mașină sau asupra teroristului nu există explozibil. Apar echipele de deminare în același timp cu primele ambulanțe. O noapte neagră începea pe Promenada Englezilor.

Publicat in categoriile: International
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: