Actualitate
Teorie înfiorătoare: 2018 ar putea fi un an fără vară, așa cum s-a întâmplat în 1815. Cine spune asta
În vara anului 1815 nordul Europei a fost acoperit de zăpadă. Analistul militar român Sebastian Sârbu a vorbit despre acest fenomen la un post de televiziune.
„Erupția vulcanului Tambora din Indonezia va cauza un nor de sulf care va duce la dispariția verii. Sulful are un efect de răcire, un efect distructiv și duce la această anomalie, la răcire considerabilă a atmosferei. Din acest punct de vedere, se așteaptă ca lunile de schimbare de anotimp să reprezinte niște momente critice sau favorabile în ceea ce priveste posibilitatea unei erupții”, a declarat specialistul în fenomene climatologice.
Erupția vulcanului Tambora din 1815 este cea mai puternică erupție din timpurile istorice. Efectele acestei erupții s-au resimțit pe întrega planetă, iar anul 1816 este cunoscut ca anul fără vară.
Erupţia a aruncat în aer o cantitate uriaşă de cenuşă, care a întunecat cerul, împiedicând în bună măsură razele soarelui (şi aşa slabe, din pricina activităţii solare reduse) să ajungă la Pământ. Lipsit de căldura astrului, pământul n-a mai rodit destul, astfel încât, pentru unii dintre locuitorii lumii, anul fără vară a fost şi un an fără hrană. O foamete puternică a bântuit în toată emisfera nordică a planetei, acolo unde norul de cenuşă, ajuns în primăvara şi vara anului 1816, a produs o modificare drastică a climei estivale.
În iulie şi august, americanii puteau vedea gheaţă pe suprafaţa râurilor şi a lacurilor, în câteva ore, temperatura creştea până la valorile normale ori le depăşea, ajungând la 35 grade, pentru ca, în alte cîteva ore, să ajungă la punctul de îngheţ. Recoltele au fost compromise pe o mare parte a suprafeţelor plantate. Preţurile cerealelor au urcat dramatic; oamenii au început să sufere de malnutriţie, şi-au făcut apariţia epidemiile, iar mortalitatea a crescut. În Marea Britanie, sute de familii de ţărani din regiunile cele mai greu lovite au pornit în pribegie, cerşind.
În Germania şi Elveţia, în Marea Britanie şi Franţa, oamenii disperaţi de foame se răsculau, incendiau, jefuiau depozitele de grâne. A fost cea mai cumplită foamete a secolului al XIX-lea. Efectele catastrofei meteorologice propriu-zise au fost şi mai grave din cauza situaţiei economice precare a Europei: multe dintre ţările continentului, secătuite de războaiele napoleoniene, nu aveau rezerve suficiente pentru a face faţă unor astfel de încercări, titrează decoperă.ro.
Recomandările noastre
