Subiectul reintegrării Republicii Moldova a revenit în prim plan după ce autoritățile de la Chișinău au demarat transpunerea noului Cod Vamal, începând cu ianuarie 2024.

Accentul politic al acestui exercițiu ține de regiunea transnistreană și o primă tentativă de a o integra economic în restul Republicii Moldova. Mai exact, prevederile vamale actualizate moldovenești, aliniate la legislația europeană, se aplică uniform pe întregul teritoriu al țării, fără a fi oferită vreo excepție pentru companiile aflate sub controlul fiscal al regimului separatist.

Acest lucru are loc după aproape zece ani de acces facil pe piața UE pentru companiile din regiunea transnistreană, obținut datorită aprofundării regimului liberalizat de comerț dintre UE și Moldova în 2014. Astfel, potrivit datelor pentru anul 2023, circa 70% din exportul global al companiilor din regiune au avut drept destinație piața UE. Simultan, importurile din țările UE spre regiunea transnistreană constituie aproape 56%. 

O tranziție riscantă

Având în vedere dependența sporită față de piața europeană, administrația de la Tiraspol urmează să facă o tranziție riscantă pentru supraviețuirea regimului separatist. În practică, grupurile de interes de la Tiraspol trebuie să returneze funcții de suveranitate, în domeniul fiscal-comercial, pe care Chișinăul le-a pierdut după ce, cu sprijinul militar-diplomatic al Rusiei, a fost instituit un regim separatist în regiune transnistreană.

Astfel, revizuirea actualului status-quo prin aplicarea noului Cod Vamal moldovenesc vizează legalizarea activităților comerciale transnistrene.

Din cauza caracterului său autoritar și semi-criminal, administrația transnistreană trebuie, de fapt, să găsească un echilibru nou de forțe în care să coexiste cu noile condiții impuse de Chișinău. Alternativa pentru situația în care va refuza să se conformeze implementării necondiționate cu noile rigori vamale moldovenești este escaladarea tensiunilor preexistente, în care cel mai mare risc pentru regimul separatist poate fi reacția, inclusiv de ordin militar, a Ucrainei. 

Intersectarea obiectivelor de reintegrare, securitizare și integrare europeană

Într-un context regional tumultuos, în care autoritățile moldovenești încearcă să valorifice oportunitățile crizei de securitate, provocate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Republica Moldova mizează pe sprijinul politic-diplomatic al Ucrainei, UE (România) și SUA. Toți acești actori statali sunt cointeresați să creeze mecanisme funcționale și durabile ce ar permite reintegrarea economică a celor două maluri ale Nistrului, atât în scop de securitizare a frontierelor ucrainene împotriva amenințărilor ruse, cât și pentru facilitarea procesului de integrare și aderare la UE. 

Din punct de vedere politic, statutul de țară membră a UE, urmărit de către Republica Moldova, permite o eventuală repetare a “modelului cipriot”. Cu toate acestea, materializarea obiectivului de aderare la UE va fi în corelație, sau chiar într-o relație de cauzalitate, cu nivelul de reintegrare a Republicii Moldova, care trebuie să atingă cote maxime pentru a fi credibilă și sustenabilă pe termen lung.

Apropierea de un asemenea rezultat va favoriza de asemenea securitatea regională, deoarece va conduce la eliminarea unui “conflict înghețat” și va îngusta „zona gri” din Estul Europei, pe care Rusia a exploatat-o în ultimele trei decenii. În cele din urmă, procesul de reintegrare poate diminua considerabil una din pârghiile majore de influență rusă asupra Republicii Moldova.

Status-quo cu un format “5+2” paralizat

Noile prevederi vamale presupun că Chișinăul poate percepe taxe vamale la activitățile de import-export a companiilor, înregistrate în regiunea transnistreană. Mai mult ca atât, potrivit modificărilor la actele normative din 2001, a fost anulată abordarea diferențiată față de companiile din regiune, care vor trebui de asemenea să achite taxele de poluare a mediului. Chiar și în aceste circumstanțe, se vehiculează că autoritățile constituționale ar recurge deliberat la o implementare graduală a noilor rigori vamale în regiune, amânând unele aspecte fiscale, pentru a evita un eventual șoc social-economic.

Ezitarea Chișinăului pare a fi logică, reieșind din faptul că sunt circa 357 mii de persoane cu pașaport moldovenesc, care alcătuiesc populația regiunii transnistrene. Având în vedere caracterul atotcuprinzător al dezinformării din regiune, orice declin simțitor al condițiilor de viață pentru populația vulnerabilă poate cauza o criză umanitară. Acest lucru va genera complicații pentru menținerea actualului status-quo, care deocamdată exclude scenarii de escaladare.

Cu toate acestea, Tiraspolul apelează la tactici de mini-escaladare prin intermediul adoptării unor măsuri de răspuns (“retaliation”). Cele din urmă prevăd introducerea unor „taxe vamale”, neconforme cu legislația moldovenească, pe care Tiraspolului vrea să le aplice pentru producătorii de pe teritoriul constituțional al țării, dar care dețin terenuri agricole în regiunea transnistreană (raionul Dubăsari), în apropierea traseului Tiraspol-Camenca.

Unde vor lovi noile abordări vamale

Chiar dacă Chișinăul manifestă precauție privitor la aspectele sensibile ce țin de aplicarea accizelor și a TVA-ului, regimul separatist de la Tiraspol oricum acuză autoritățile constituționale de „blocadă economică”. În consecință, propaganda separatistă proiectează autoritățile constituționale centrale drept inamic, mesaj preluat și de către forțele cu simpatii prorusești de la Chișinău. Totuși, radicalizarea populației din regiune nu este unica provocare pentru Chișinău, care se pregătește de alegeri prezidențiale și referendum pe subiectul aderării la UE. Există premise ca noile abordări vamale să lovească în agenții economici transnistreni care activează autonom față de conglomeratul oligarhic “Șerif”.

Avantajul autorităților de la Chișinău

Concomitent, atât regiunea separatistă, cât și protectorul său Rusia, caută modalități diplomatice pentru a pune în discuție noul Cod Vamal în cadrul formatului de negocieri “5+2”. Demersul administrației de la Tiraspol are un ecou extrem de slab în rândul actorilor occidentali, care își coordonează reacțiile cu decidenții moldoveni și ucraineni. După lansarea agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei în februarie 2022, întâlnirile la nivel înalt în formatul “5+2” sunt refuzate categoric de către Kiev. Observatorii în procesul de negocieri – SUA și UE – se poziționează de partea Ucrainei.

Configurația geopolitică în care regiunea transnistreană este izolată și slăbită în calitate de parte la procesul de negocieri avantajează autoritățile de la Chișinău, care dorește să obțină concesii, deși depinde de Tiraspol în domeniul livrării de energie electrică ieftină. În orice caz, chiar dacă formatul “5+2” este în paralizie la nivel înalt, toți actorii externi vizați tind să asiste la dialogul de tip “1+1” dintre Chișinău și Tiraspol. Menținerea status-quo-ului de securitate în jurul conflictului transnistrean este o prioritate pentru Republica Moldova, dar și mai mult pentru partenerii săi occidentali, care vor să evite propagarea agresiunii militare rusești în afara teritoriului ucrainean. 

Cele 3 scenarii

Din punct de vedere teoretic-practic, principalele trei scenarii cu privire la evoluțiile din jurul conflictul transnistrean pot fi examinate prin prisma „teoriei jocurilor” și anume teoria „jocului de escaladare”:

Scenariul 1: Schimbarea status-quo-ului de către Chișinău urmat de cedări din partea regiunii transnistrene. Un asemenea scenariu nu se prefigurează, deoarece Tiraspolul refuză orice tentativă a Chișinăului de a schimba balanța de forțe în favoarea sa. Elitele politice și economice din regiune asociază noul Cod Vamal cu riscul de a pierde venituri în bugetul regiunii și respectiv a influenței asupra proceselor decizionale din interiorul regiunii. Acceptarea noilor reguli de joc va încuraja Chișinăul să continue reintegrarea prin coerciție legitimă, ceea ce ar putea pune sub lovitură supraviețuirea regimului și menținerea acestuia minim în configurația actuală.

Scenariul 2: Revizuirea status-quo-ului soldată cu escaladarea situației de către Tiraspol, care refuză să facă compromisuri. Măsurile pe care le aplică administrația separatistă împotriva agricultorilor de pe teritoriul sub control constituțional cu terenuri în regiunea transnistreană dezvăluie o primă fază de escaladare. Scenariul dat are o probabilitate sporită, deoarece guvernarea de la Chișinău păstrează vulnerabilități critice în raport cu Tiraspolul.

Escaladarea poate atrage atenția partenerilor externi

Acest lucru se referă la aprovizionarea cu electricitate produsă în regiunea transnistreană, care este mai ieftină decât ar fi cea din România și mai stabilă – decât cea furnizată de Ucraina, a cărei infrastructuri critice este atacată de către Rusia. Mai mult ca atât, Tiraspolul realizează că escaladarea poate atrage atenția partenerilor externi și înmuia pozițiile Chișinăului, care a pășit într-un an electoral. 

Scenariul 3. Escaladare provocată de regiunea separatistă la care Chișinăul răspunde cu măsuri ce pot duce la degradarea situației și respectiv destabilizare. Scenariul unui război sau a unei cumulări de escaladări este implauzibil din cauza factorului ucrainean și a celui electoral. Există speculații că dezghețarea conflictului transnistrean ar putea facilita obținerea unui nou mandat pentru actualul președinte moldovean. Totuși, orice situație de destabilizare ar putea fi penalizată de către electoratul de pe ambele maluri ale Nistrului, inclusiv de către partenerii occidentali, care pledează pentru un status-quo pașnic. Mai mult ca atât, orice scenariu de destabilizare va avea efecte negative asupra agendei de integrare europeană.