O ”vrăjitoare” din Republică
Dar, despre altceva doream să vă spun. A trecut, ca un fulger blond, prin pustnicia mea, o ”vrăjitoare” din Republică. Celebră, pe acolo. Și ea este îmbunătățită genetic așa că am vorbit multe și mărunte, small talk cum ar spune un britanic. Bârfe, adicătelea. De fapt venise cu o propunere de la o televiziune. I-am spus că un pustnic numai apare la televizor, ar spune în direct multe lucruri neplăcute, adică adevărul. A râs. Apoi s-a uita în jur, după televizor. Nu, nu am, i-am răspuns.
Fata are puteri, cățelușele mele nu au lătrat-o, dar nici nu au sărit pe ea. Parcă nu ar fi fost acolo. I-am servit cafea făcută după metoda strămoșului meu, Marele Clucer Dimitrie Ștefănescu, în ceșcuțe de sticlă transparentă, termorezistentă, abia le primisem de la eMag. Turcești, Pașabahçe. De o calitate bună, sunt mulțumit de ele. Musafira mea a exclamat, că oi fi eu pustnic dar sunt la punct cu ultima modă. Cum adică, întreb.
Așa aflu că ghicitul în cafea se face, în prezent, NUMAI în cești de sticlă transparentă, de forma ceștilor pe care le aveam. Pentru fandoseală se poate pune ceașca pe o sursă de lumină monocromă, roșie, verde etc ca să fie mai spectaculos. Zice moldoveanca. Apoi s-a apucat să-mi ghicească în ceașca mea de cafea. Nu mi-a spus nimic nou. M-am gândit cum tehnologia modernă, sticla termorezistentă, sticla de Jena, cum spune generația mea, influențează tehnica ghicitului în cafea. Am zâmbit, în interiorul meu. Dar, și în exterior!
Când a plecat, ”vrăjitoarea” din Republică mi-a făcut un compliment. S-a uitat lung la mine și mi-a spus că nu credea că va întâlni pe cineva care să fie așa cum sunt eu. O fi de bine, o fi de rău? Bună întrebare!
O s-o întreb, în vis, pe Vineri, ea le știe pe toate. Și eu știu ceva. Că mâine este o altă zi!
Recomandările noastre
