Teatrul românesc în doliu. Un îndrăgit actor s-a stins din viață

Christopher Plummer a murit

 Îndrăgitul actor Dan Antoci, fostul director al Teatrului de Marionete Arad, a încetat din viață duminică, 6 decembrie, la vârsta de 77 de ani.

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie din capitală, la clasa profesorului Constantin Moruzan, în 1967, Dan Antoci a jucat la teatrele dramatice din Arad, Baia Mare, Timișoara și în capitală, dar și la Teatrul de Marionete din Arad. Între 1995 și 2007 a fost director al Teatrului de Marionete.

A făcut parte din echipele unor spectacole precum „Spărgătorul de nuci”, „Piticul roșcovan”, „Făt Frumos din lacrimă” sau „Trei prințese fermecate”. Printre spectacolele dramatice în care a jucat se regăsesc „Hamlet”, la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara (2003 – regia Victor Ioan Frunză), „Steaua fără nume”, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad (2008 – regia Dan Vasile) sau „Livada de vișini”, la Teatrul Metropolis din București (2018 – regia Victor Ioan Frunză).

A pus bazele Asociației Handicapaților Neuromotor din România

El a pus bazele, alături de Monica Antoci, soția acestuia, Asociației Handicapaților Neuromotor din România – AHNR, în februarie 1990, retrăgându-se din asociație în 2006. A jucat în teatru și film, fiind premiat ca cel mai popular actor în diferite festivaluri la Arad, Timișoara și Baia Mare. A fost președintele Festivalului Internațional „Euromarionete”, reușind din această poziție să-l impună ca unul dintre cele mai importante festivaluri de gen din Europa Centrală și de Est, anunță Aradon.

Dan Antoci a jucat peste 100 de roluri în teatru, câteva zeci în film, fiind premiat ca cel mai popular actor în diferite festivaluri la Arad, Timișoara și Baia Mare. A fost președintele Festivalului Internațional „Euromarionete”, reușind din această poziție să-l impună ca unul dintre cele mai importante festivaluri de gen din Europa Centrală și de Est.

Cariera lui Dan Antoci a fost încununată de cei 12 ani, între 1995-2007, pe care i-a petrecut în fruntea Teatrului de Marionete, fiind marcat de condițiile în care a fost îndepărtat de acolo.

Viața personală i-a fost direcționată de situația fiului său, fiind de la început puternic implicat în mișcarea pentru asigurarea celor mai bune condiții personalităților cu handicap.