Evenimentul Zilei > EVZ Special > Tatăl peștilor din acvariul de lângă metroul de la Obor
Tatăl peștilor din acvariul de lângă metroul de la Obor

Tatăl peștilor din acvariul de lângă metroul de la Obor

Tuturor ne plac peștii. Unora în farfurie, pescarilor în mediul natural și altora în acavarii. Se pune că dacă te uiți la ei cînd înoată scapi de stres și unii psihiatrii zic că sunt simbolul visului. Iar alții că dacă visezi un pește viu vei avea noroc

Poți să treci pe lângă prăvălioara sa de lângă intrarea în parcarea subterană de la Obor de sute de ori fără s-o observi. Înainte era alături și un mini-service pentru telefoane mobile, dar s-a închis, așa că moșul a rămas singur. La 73 de ani, se îmbracă în pantaloni de piele neagră, se joacă pe tabletă și merge cu trotineta electrică.

La bază, a fost tehnician pentru întreținerea calculatoarelor, dar a și uitat de când a ieșit la pensie. A fost și motociclist de raliu și se laudă că și-a făcut singur „motorul” pe care îl călărea când cei mai mulți dintre noi abia învățau să meargă biped. De 18 ani, de la nouă dimineața la șase după-amiaza, stă mai mult singur în încăperea aia, fără ferestre, luminată mai mult de becurile celor o duzină de acvarii pline cu peștișori mici și colorați. Că arareori îi calcă pragul cineva.

Nu vrea să-i apară numele la ziar și nici să stea la poză, că nu-și dorește o publicitate de care zice că n-are nevoie. „Poți să-mi spui oricum. Uite, să-mi spui «nea Bebe»”. Nea Bebe e tatăl peștilor de acvariu, la propriu, că e printre puținii care vinde ceea ce el însuși produce și nu cumpără de la alții. Este aproape ultimul crescător din țară de peștișori exotici de acvariu.

 „Asta nu-i nicio meserie! E un hobby pe care l-am căpătat acu’ șaij’ de ani, când avean 13 ani. Era ceva nou… Primii peștișori pe care i-am avut, copil fiind, au fost niște Guppy”, povestește nea Bebe în timp ce se uită la bancul cu peștișorii săi preferați care, puțină lume știe, sunt vivipari, adică fac pui vii și nu se înmulțesc prin icre și lapți ca ăilalți, oviparii.

Își amintește că pe timpul comuniștilor era puțini care-și permiteau să aibă acvarii, că peștii trebuiau aduși din Ungaria fosta Cehoslovacie și RDG: „Atunci, era 1,5 lei litru’ de benzină și doi-trei lei peștișorul, la un salariu de până în 800 de lei. Azi e șase lei benzina și cinci lei peștișoru’!”.

Nea Bebe n-a vândut nicio coadă de pește de două zile și se plânge că-l costă 18 milioane de lei vechi pe lună prăvălia: „Dacă cineva-mi zice că în țara asta e speranță înseamnă că râde de mine”, e sceptic moșul și adaugă că „acavaristica” a devenit un lux.

Betta Splendens, peștișorul frumos ca un gigolo, activ doar sexual

Se uită, de parcă l-ar vedea pentru prima oară, la un Betta Splendens albăstrui care dă din coadă într-un pahar de plastic. Alături, în alt pahar e alt exemplar, tot mascul. „Ăsta e un pește activ doar în plan sexual! Mănâncă doar o dată la două zile și-n rest stă și o freacă. E peștele ideal, că-l iei la borcan la serviciu și-l aduci acasă tot în borcan. Numa să-i asiguri o temperatură a apei de 20 de grade Celsius”, spune dom’ Bebe.

Dar ce mănâncă micile vietăți? Râde: „Nu e o mâncare specială pentru fiecare dintre peștii de acvariu! Toți halesc la fel. Un pliculeț de 30 de grame de TetraMin – și nu de la Sera, cum iau fraierii – îi ajunge unui Betta șase luni”. Pentru ceilați aceeași cantitate e doar pentru două luni. Și costă doar cinci lei plicul. Și nea Bebe are pe inventarul său Molinesia galbeni și negri, Zebre roșii, albastre sau fluorescente, Gurami, Sanitari și Platy Variatus. Ofteză: „E din ce în ce mai prost”.

Într-un pet-shop un Betta se vinde și cu 50 de lei. Nea Bebe, care i-a crescut personal că are crescătorie acasă, îi dă cu 20 de lei bucata. Se indignează: „Pe internet sunt numai prostii. Scrie că Betta e agresiv, or ăsta se bate doar cu altu’ doar dacă e pe interes, la reproducție, ca-n toată lumea asta! În rest e mai mult timid”. Și face o demonstrație. Ia un Betta și-l bagă, cu un minciog mititel, într-un acvariu cu Zebre albastre și peștișorul nu știe unde să se ascundă.

 Piranha, o plătică de acvariu

 „Pasiunea asta s-a transformat într-un lux prostesc. Oamenii cumpără mâncare de pești de diverse culori crezând că fiecare dintre ei mănâncă alt tip de hrană. O prostie! Toți halesc la fel! Și, dacă au patru feluri de pești, cumpără patru plicuri diferite. Io dau unul pentru toți!”, se supără pe viață domnu’ Bebe.

Dar Piranha n-are la vânzare, nu crește și reproduce așa ceva? Îl umflă râsul: „Piranha ăștia de acvariu sunt reproduși în captivitate de generații… Nu atacă! Nu-i agresiv deloc. Ei atacă doar dacă-s înfometați, simt miros de sânge și sunt în bancuri. În rest arată și se comportă ca o plătică”.

Domnul Bebe are la ofertă un acvariu mititel, de 35x25x20 centimetri, de numai 18 litri. Îl vinde cu tot cu filtru, plante, pietriș și zece peștișori – la alegere – cu numai 200 de lei. Dar mai are și unele mai mari, de 35 de litri care, cu aceleași dotări, ajung la 400 de lei bucata.

 Peștii de acvariu mari sunt ca niște mirese bătrâne. Mor repede

E supărat „varză” pe ăștia de la magazinele de animale: „Acolo, un filtru «pârât», adică prost, poate să te coste și 100 de lei. Io îl fac din burete, care se spală și e infinit mai ieftin. Asta vor, să-ți ia banii, și după aia vin clenții și mă-ntreabă de ce le-au murit peștii în bazin!”.

Dar hobby-ul ăsta nu e  dificil? Ce te faci dacă trebuie să pleci o săptămână de acasă? Cine hrănește peștișorii? Cum te descurci? Nea Bebe are soluții: „Există și «mâncare de weekend», cu pastile, da’ trebuie ca peștii să aibă lumina aprinsă permanent. Rezistă și o săptămână, dare mai bine să le stingi lumina seara. Există un aparat special pentru asta”. Și, plantele sunt de plastic, sau naturale? Se enervează: „100% naturale! Alea artificiale se umplu de mâzgă”.

Mai vedem pe la televizor, prin filme, acvarii cu pești mari, frumoși. El de ce nu vinde așa ceva? Iar se alifonfează: „Peștii de acasă trebuie să fie mici! Carașii ăia aurii au fost împerecheați de chinezi de atâtea ori, că au ajuns cu burta mare și aripioarele mici. Nu mai au aspect de pește!”. Zice că sunt dizgrațioși, ca niște mirese bătrâne. Iar peștișorii măricei sunt ăia mai în vârstă și mor repede. Și iar se uită cu drag la prietenii săi Betta Splendens. Conchide: „Trebuie să-i ții separat, că se bat între ei. Acasă, dacă vrei să-l mai agiți un pic, să nu se plictisească, îi pui o oglindă în față și începe să se miște. Crede că e altu’ care a venit să-i ia gagica!”.

Un acvariu cât de cât decent, cu toate accesoriile necesare și 20 de peștișori tineri costă cam 500 de lei. Peștii mari nu-s recomandați, că sunt bătrâni și speranța de viață este de doi-trei ani. Doar în cazul peștișorilor Betta se ajunge la cinci, dar doar dacă sunt bine întreținuți.