Tărâmul morților. Suspans cu George Arion

Tărâmul morților. Suspans cu George Arion

Rareori un polițist se confruntă cu o anchetă atât de dificilă ca a comandantului Stéphane Corso, protagonistul romanului „Tărâmul morților” de Jean-Christophe Grangé! El urmărește un ucigaș în serie care acționează într-un mod sofisticat.

Primele două victime ale acestuia sunt angajate ale unui local de streaptease din Paris. Ele sunt descoperite moarte în poziții nefirești.

Asasinul le-a legat mâinile și picioarele la un loc, folosindu-se de chiloții lor, iar cu sutienele le sugrumase. Obrajii le fuseseră secționați, deschizându-le gurile până la urechi, și în gât le înfundase câte o piatră, pentru a le menține maxilarele deschise, ca și cum s-ar fi dorit să se obțină o expresie precum un urlet, ca și acela zugrăvit de Edvard Munch. Iar seria asasinatelor continuă.

Nu după mult timp, Corso se află pe urmele unui criminal cu totul și cu totul special. Condamnat pentru omor, Philippe Sobieski ispășise 17 ani de închisoare, dar în recluziune studiase cu asiduitate pictura și devenise un artist faimos.

Ne puteți urmări și pe Google News

La eliberare se bucură de onoruri, se umple de bani și își câștigă o poziție privilegiată în societate. Polițistul nu se lasă înșelat de aparențe și îl vânează până când reușește să-l aducă în fața justiției.

Dar Grangé e un maestru al loviturilor de teatru. Las cititorului plăcerea de a savura singur ce i s-a pregătit la sfârșitul romanului. Sigur, investigația lui Corso dezvăluie maniera în care se desfășoară cercetări de proporții – audieri de martori, urmăriri, schimburi de focuri, analize de probe în laboratoare moderne, informații obținute de la turnători. Mult suspans. Multă tensiune. Dar narațiunea aceasta mai are o calitate: aceea de a dezvălui ascunzișurile din sufletele unor personaje neobișnuite.

 Însuși Corso e un erou pe care cu greu ni-l putem imagina în postura de polițist. E crud, violent, apasă repede pe trăgaci, nu respectă regulile impuse de profesia sa. Seamănă cu nelegiuiții pe care îi hăituiește. Din fericire pentru el, aceste cusururi le folosește aflânduse de partea dreptății. Dar aproape toate personajele lui Grangé au secrete care le conferă o personalitate greu de descifrat.

„Tărâmul morților” e mai mult decât un thriller ingenios și captivant. Autorul, înzestrat cu un remarcabil talent de prozator, prezintă o umanitate într-o continuă zbatere de a descoperi o scăpare din infernul în care forțele Răului caută s-o cufunde.