Corneliu Vadim Tudor a fost o figură deopotrivă carismatică și extrem de controversată a scenei politice și mediatice românești post-decembriste, un tribun veritabil al naționalismului de factură virulentă. Caracterizarea sa este dominată de contrastul dintre o cultură intelectuală vastă, dobândită ca scriitor și poet (membru al Uniunii Scriitorilor), și un discurs public marcat de invective, extremism verbal și un populism agresiv. Ca fondator și lider incontestabil al Partidului România Mare (PRM) și al revistei "România Mare", Vadim Tudor a coagulat în jurul său electoratul nemulțumit de tranziția post-comunistă, folosind o retorică nostalgic-ceaușistă, xenofobă și anti-occidentală. A atins apogeul carierei sale politice în anul 2000, când a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale, reușind să creeze o mișcare politică durabilă, care a fost însă exclusă din Parlamentul României începând din 2008. Dincolo de controversata sa moștenire politică, a rămas în memoria colectivă ca o personalitate mediatică zgomotoasă, un maestru al spectacolului politic și al pamfletului necruțător, a cărui dispariție (în 2015) a marcat sfârșitul unei ere a naționalismului de tip tribunicesc în România.
Vladimir Tismaneanu: "Triada Paunescu-Vadim-Iliescu a devenit emblematica pentru mentinerea Romaniei in zona crepuscular-comunista." Triada Adrian Paunescu-Vadim Tudor-Ion Iliescu a devenit emblematica pentru tot ce tine de mentinerea Romaniei in zona...