Un mare scriitor și un mare pictor nu și-au mai vorbit un an, din cauza elogiului pictat adus dictatorului.
La finalul anilor ‘70, dincolo de societatea multilateral dezvoltată, Nicolae Ceaușescu a reușit să-și satisfacă și un mic capriciu ce ținea de vanitatea dictatorului. Cultul personalității era la apogeu și orgoliul președintelui țării era hrănit cam în toate domeniile. Astfel că nu putea lipsi nici cultura dintre rotițele care funcționau ca unse pentru ca mecanismul să producă elogii și măriri.
Un om care a făcut compromisuri în acea vreme este marele pictor Constantin Piliuță, născut la Botoșani în 1929, decedat în 2003, la București. Artistul a lăsat în urmă creații valoroase, apreciate de cunoscători și critici, dar de numele său se leagă și un produs repudiat după Revoluție. Este vorba despre celebrul tabolu în care Nicolae Ceaușescu a fost portretizat stând la o tribună, iar în spatele lui se află înaintași de seamă: Burebista, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Al. I. Cuza și Nicolae Bălcescu.
Primul mare critic al tabloului-omagiu a fost scriitorul Fănuș Neagu, prieten al lui Piliuță. În cartea autobiografică „Jucând cu destinul”, Cornel Dinu redă scena petrecută la casa pictorului. „Procurorul”, finul lui Fănuș Neagu, a mers împreună cu acesta să-i facă o vizită amicală lui Piliuță. Din vorbă în vorbă, scriitorul l-a întrebat pe artist la ce mai lucrează.
Însă, pictorul nu a vrut să-și arate lucrarea, motivând că nu este gata. „Hai sictir, zugravule! Cred că preconizezi o mare rușine la cât de secretos și de excroc ești. Și-l împinse la o parte ca pe o ulucă, trăgând imediat pânza ce masca tabolul”, scrie Dinu.
Constantin Piliuță
Fostul fotbalist și antrenor descrie reacția pe care a avut-o nașul său atunci când a văzut pânza. „Fănuș înmărmuri și duse mâna la bărbie, ca mama sa, când auzise cât a cheltuit, în urmă cu câțiva ani, la un șpriț: „Vai mamă, ai băut vaca!”
În partea superioară a pânzei pictate fuseseră așezate chipuri din cărțile de istorie ale lui Burebista, Decebal, Traian și Mircea cel Bătrân! Nu devenise, încă, „cel Mare”... În rândul doi, tot cum îi știam din cărți, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare. În cel de-al treilea, Bălcescu, Cuza și Kogâlniceanu. Iar imediat, în rândul al patrulea de sus în jos, fusese zugrăvit Ceaușescu, cu sceptrul în mâna dreaptă și o carte în cealaltă. Fănuș înnebuni imediat (...).
Dinu redă potopul verbal pe care Neagu l-a revărsat asupra lui Piliuță. „Bine, mă nenorocitule, zugrav cu dracu-n mână, cum ai reușit să te nenorocești în halul ăsta? Deci l-ai scos pe criminalul de Ceaușescu coborâtor din marile figuri ale neamului. Ai înnebunit de tot, ești o hahaleră și ai o singură explicație: te-au înnebunit banii”, a tunat Fănuș.
Fănuș Neagu
Vorbele grele au curs șuvoi: „Nu-ți dai seama, zugrav bețiv, că blasfemia asta va rămâne. Și te vor blestema și copiii copiilor noștri. Ți-ai distrus dramul de notorietate pe care ți-l făcuseși. Te va judeca istoria, n-ai nicio șansă, canalie, să mai scapi. Și cum ți-a trecut prin mintea aia aburind a nedres, să-l faci pe cizmar descendent începând cu Burebista și terminând cu Kogâlniceanu? Ți-a luat Dumnezeu mințile, pramatie! Incult cum ești, n-ai nici scuză să fi știut că, la 1900, într-o planșă didactică apăreau Decebal, Traian, Cuza și Carol I. Dar ăia erau oameni adevărați, nătângule!”
După acest episod, relația de prietenie dintre Fănuș Neagu și Constantin Piliuță „a înghețat” pentru o perioadă. Scriitorul a botezat tabloul „pânza rușinii naționale”. „Dar s-au împăcat și pentru că-i urmărea o prietenie veche și mereu condimentată cu capodopere de exprimare neobișnuite”, conchide Dinu episodul respectiv.