Conform ultimului raport Caritas de monitorizare a impactului crizei financiare în Europa, bazat de date din 2013 și prezentat la sfârșitul săptămânii trecute la sediul Presei Străine din Italia, România deține tristul record al sărăciei în Europa. Astfel, conform raportului, țara noastră are procentul cel mai ridicat (40,4%) de persoane ce se află la limită indigenței.

Asta în timp ce media persoanelor  aflate la limita subzistenței în rândul celor șapte țări cele mai vulnerabile economic din Europa printre care se află și România (Cipru, Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania și Italia) este de 31/%.

Deci, aproape o persoană din trei din aceste state se confruntă cu grave dificultăți economice, în vreme ce media europeană a persoanelor sărace este de 24,5% (122, 6 milioane de persoane, cu 1, 8 milioane mai puțin decât în 2012).

Italia, si ea foarte afectată de criză, cu tineri fără ocupație și fără prea multe perspective, ocupă din acest punct de vedere o poziție intermediară cu 28, 4% de  persoane aflate în dificultate. 

Conform raportului, şi în ceea ce priveşte numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie lucie, neîntrunind condiţiile minime unui trăi decent, România se află, de asemenea, în topul ţărilor europene cu valorile maxime de  28,5%, urmată de Grecia cu 20,3% .

La sfârșitul anului 2013, sărăcia absolută a reprezentat un  fenomen alarmant, atingând un procent de 14, 9% în rândul celor şapte ţări europene cele mai fragile economic enumerate mai sus.

În Italia, privațiunea materială gravă a atins cote de 12, 4% din rândul populaţiei.  Din 2012 în 2013, penuria  a înregistrat în rândul persoanelor din Uniunea Europeană  o diminuare abia perceptibilă:  de la 9,9% la 9,6%.

În pofida semnalelor pozitive de relansare economică, efectele crizei par a fi încă foarte importante și în ceea ce privește procentajul persoanelor fără un loc de muncă. Astfel în Uniunea Europeană,  peste 25 de milioane de șomeri (8,4 milioane în plus față de datele din 2008, perioadă anterioară crizei financiare). Persoanele cele mai afectate în acest sens sunt cele cu un nivel de studii scăzut și tinerii.

De asemenea, se poate observa, în comparație cu anii precedenți, creșterea perioadei  definită de lipsa unui contract de muncă.  

În ceea ce privește procentul persoanelor fără un loc de muncă în rândul țărilor cele mai fragile economic din Europa,

România se află într-o poziție mai puțin dezastruoasă (47, 9 %) decât cele  de 70,9% în Grecia, 62,% în Irlanda sau 58,6% în Italia. 

De asemenea, și din punctul de vedere al activității tinerilor, România stă destul de bine față de celelalte țări europene aflate la ananghie: 23, 6% de tineri fără un contract de muncă față de 58,3 în Grecia, 5 5,5 % în Spania, 38,9 în Cipru.         

Italia deține primatul tinerilor (între 15 și 24 de ani) care nu sunt înscriși într-un parcurs liceal, academic,  nu lucrează și nu urmează un parcurs de formare profesională (așa-zișii neet”).

De altfel, procentul tinerilor fără loc de muncă în Italia a crescut în mod alarmant în 2012, ajungând în 2013 la un procent  de peste 40 %  ( cu cote foarte ridicate în regiuni precum Sicilia, Campania, Calabria și Puglia). Acestei panorame destul de funeste se adaugă elemente precum  condiții precare de lucru și înflorirea practicilor de angajare doar cu  contract de lucru part time.  

Conform raportului elaborat de Caritas, sărăcia și excluderea socială determinate de criza financiară au fost agravate de politicile de austeritate bugetară și de  reducere a cheltuielilor implementate în numeroase țări din Uniunea Europeană a celor 28. 

Raport Oxfam:  1% din nababii lumii vor deține peste 99 % din resursele restului populației

Dacă efectele crizei au schimbat incet dar sigur harta țărilor considerate până nu demult un  Eldorado pentru mii de imigranți din Africa și din estul Europei, mega-nababii lumii contemporane par a beneficia de bulversările sociale generate de acest taifun financiar.

Conform raportului « Mari inegalitați” (realizat de organizatia umanitară britanică Oxfam și prezentat în cadrul summitului liderilor mondiali din cadrul ultimului World Economic Forum),  până în 2016 un grup infim de miliardari - 1% din populația mondială- va deține mai multe resurse decât restul de 99 % al populației mondiale. 

În 2013, 85 de miliardari aflați în topul celor mai bogați indivizi  din lume dețineau peste 50 % din totalul resurselor persoanelor celor mai indigente (circa 3, 5 miliarde de oameni).  

 Pentru a contracara aceste mari discrepanțe sociale, Oxfam a solicitat guvernelor mondiale adoptarea unui plan strategic în șapte puncte, printre care: combaterea evaziunii fiscale a societăților multinaționale, a miliardarilor, precum și introducerea unui salariu minim pe economie.  Pe lângă aceste aspecte capitale evidențiate de Oxfam, Caritas mai recomanda  factorilor  decizie și guvernelor din lumea întreagă să investeasca în politici sociale (precum asigurarea unor  servicii de calitate: acces la locuință pentru toate persoanele, acces la educație, la școlarizare și creșe pentru toate familiile, acces la îngrijire și la un sistem de sănătate competitiv).

De asemenea, organizația catolică  a exortat  autoritățile la o politică de identificare realistă a  priorităților, urmată de alocarea unor resurse adecvate implementarii programelor care pot contribui la dezvoltarea societății. De asemenea, s-a reiterat ideea ca politicile adoptate de către autorități să fie ghidate de valori precum: justiție, echitate, fair play și respectarea bunului comun, a intereselor întregii populații, precum și importanța acordării unei atenții deosebite  protecției grupurilor sociale celor mai defavorizate.

(Corespondență de la Roma, de la Claudia Stanilă)