Nu v-ați săturat de poveștile care s-au scris despre Vatican în ultimii ani? Nu v-ați plictisit să citiți despre secretele pe care, chipurile, le ascunde cu strășnicie Cetatea Sfântului Scaun? Nu v-a fost destul câte cărți au apărut după modelul brevetat de către Dan Brown în Codul lui Da Vinci și Îngeri și demoni? Poate că da, poate că nu…
Printre cei care s-au încumetat să intre în siajul cărților de mare succes ale lui Dan Brown se numără și scriitorul portughez Luis Miguel Rocha (1976-2015).. Beneficiind de informații de primă mână, el a creat o trilogie care a stârnit interes și în SUA, unde a vândut sute de mii de exemplare. Ultimul Papă, Papa trebuie să moară, Asasinul papei se citesc pe nerăsuflate și nu creează nici un moment impresia de pastișă. În aceste romane se țes intrigi în jurul Papei Ioan Paul I, sfârșit misterios după numai 33 de zile de pontificat, în jurul Papei Ioan Paul al II-lea, țintă a unui asasinat, în jurul Papei Benedict al XVI-lea, păstrătorul unui secret înfricoșător. Dar, în cazul lui Rocha, nu numai aventurile prin care trec eroii săi sunt captivante. Astfel de peripeții poate imagina și cineva cu mai puțin talent. Însă aceste cărți beneficiază de o scriitură deosebit de atractivă, de prozator cu har, de vrăjitor al cuvintelor folosite cu discernământ.
Parcurgându-le paginile, îți revine în memorie stilul unor mari clasici ai literaturii engleze, ca șfichiuitorul Defoe, batjocoritorul Swift, scăpărătorul Oscar Wilde, Virginia Woolf, ca și cel al unor maeștri ai literaturii de suspans ca Graham Greene și John LeCarre. Ele sunt impregnate de o ironie fină, de un sarcasm bine temperat. În permanență, autorul păstrează o distanță față de materialul investigat și față de eroii săi. El nu uită nicio clipă distincția care există între autor și creația lui, și, uneori, ne face complice cu ochiul.
Aproape fiecare capitol din aceste proze are o introducere ca o învățătură morală, din care poți trage concluzii edificatoare despre natura umană. Este principalul atu al lui Rocha – ca orice scriitor veritabil, el nu pierde din vedere omul și întreprinde o investigație laborioasă pentru a-l descifra.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pentru aceasta, el se folosește de thriller, dar oricând ar fi putut aborda, cu același succes, un alt gen de narațiune. Ceea ce lui Dan Brown nu cred că i-ar fi la îndemână.
Recomandările noastre
