Dinu, protagonistul romanului „Vânătorii de capete” de Lucian Dragoș Bogdan, duce o existență care nu-i oferă nicio satisfacție.
Are o soție frumoasă, doi copii, nu cunoaște lipsuri materiale, dar el tânjește la o viață care să-l smulgă din anosta rutină cotidiană. Încă din adolescență visase la o ascensiune pe Everest, la o incursiune la izvoarele Nilului, la o expediție la Polul Sud. N-a avut parte de ele. La patruzeci de ani, eroul se lamentează: „Și iată-mă acum, aici, blocat între pereții unui apartament, cu o slujbă de rahat și o familie. Muncind ca să asigur traiul altor trei persoane – eu, cel care mă visam trăind în armonie cu natura, adormind la sânul ei, de la Ecuator până la Pol.”
O discuție cu prietenul său Marian Duca, polițist în Alba Iulia, îi oferă șansa de a păși pe un tărâm al libertății, al aventurii. Acesta îi povestește despre trei crime care par să aibă legătură între ele. Trei boschetari au fost omorâți, eviscerați, iar capetele lor au dispărut.
Fără să stea mult pe gânduri, Dinu își oferă serviciile de agent sub acoperire. Timp de câteva săptămâni, deghizat în cerșetor, el colindă printre oamenii fără adăpost, încercând să afle informații care să contribuie la finalizarea anchetei. Mănâncă la cantina săracilor, doarme în locuri insalubre, scormonește prin gunoaie, cere de pomană. Întrebările pe care le adresează năpăstuiților cu care vine în contact îl pun deseori în pericol, dar, până la urmă, îl ajută să-l descopere pe asasin – un traficant de organe. Lucian Dragoș Bogdan istorisește cu simplitate o poveste cu o intrigă ingenioasă și plauzibilă. El înregistrează convingător tribulațiile eroului său sufocat de o familie care nu-l înțelege. În același timp, autorul descrie cu mult realism mediul în care trăiesc cei fără niciun căpătâi. Iar desfășurarea acțiunii oferă destule surprize agreabile cititorului, provocându-i acestuia dorința de a parcurge un nou roman din seria „Vagabond”, inaugurată cu „Vânătorii de capete”.