Jack Reacher, binecunoscutul erou al lui Lee Child, revine spectaculos în romanul „Școala de noapte”, notează George Arion într-o recenzie realizată exclusiv pentru Evenimentul zilei. De-abia încheiase cu succes o misiune și e propulsat într-o altă aventură primejdioasă. Jihadiștii plănuiesc o lovitură de proporții. Ținta lor? Zece orașe din SUA și Europa Occidentală.
Proiectul lor diabolic e înconjurat de mister. Ce vor folosi pentru a distruge acele centre urbane suprapopulate? Arme biologice? Virusarea computerelor?
Polițistul militar Jack Reacher are concursul unor colegi de la CIA și FBI. Ei află că un american misterios vrea să vândă jihadiștilor ceva care valorează 100 de milioane de dolari. Dar despre ce tranzacție poate fi vorba?
Urmărirea vânzătorului necunoscut îl poartă pe protagonistul lui Child în Hamburg. El contactează Poliția germană și-i cere concursul. Evident, ancheta trebuie să țină cont de drepturile de jurisdicție ale fiecărei părți, pentru a nu declanșa un conflict diplomatic. Situația devine și mai complicată după ce, pe neașteptate, mai apare un jucător. E vorba de o organizație a “nemților nostalgici”, care vor “să restituie Germania germanilor”.
Au loc încăierări, omucideri, se organizează filaje, se aprobă ascultarea telefoanelor unor indivizi suspecți. Traficanți de arme, falsificatori de documente sunt demascați și arestați. Iar Poliția din Hamburg îi descoperă și pe trădătorii care s-au strecurat în rândurile ei.
De-abia într-un târziu se află care e miza jocului. Americanul care a pus pe jar serviciile secrete a furat zece bombe miniaturizate dintr-o tabără de depozitare, fiecare având puterea bombei de la Hiroshima. Doar iscusința lui Reacher și a celorlați membri ai echipei împiedică efectuarea tranzacției.
Lee Child scrie simplu, antrenant, folosește fraze scurte, iar dialogurile sunt multe și vioaie. Nu e deloc interesat de lungi analize psihologice. Cartea sa dezvăluie o pricepere deosebită în prezentarea unei investigații de o asemenea anvergură. Iar cei care o întreprind, salvând omenirea de la o catastrofă, rămân, bineînțeles, anonimi, încheie George Arion.