Actorul Claudiu Bleonț este cap de afiș în piesa Gertrude, regizată de Silviu Purcărete, la Teatrul Național București. În piesa despre mama văduvă a prințului Hamlet mai sunt distribuiți actorii Marius Manole, Marius Bodochi, Lari Giorgescu, Mircea Rusu, Alexandru Potocean și Paul Chiribuță.

Fără pretenția de a înșirui vorbe sofisticate despre autorul piesei pe care o puteți vedea la Teatrul Național din București, ori despre regizorul în privința căruia cuvintele prisosesc, ca să nu mai amintesc despre actorii aleși anume ca în vremea lui Shakespeare, voi face o scurtă trecere în revistă a impresiilor mele în calitate de spectator.

Gertrude, dar cine este Gertrude ?

Așadar, ca simplu spectator dornic să ofere aplauze, simt nevoia să explic celor care n-au habar sau cunosc la nivel de domoală superficialitate subiectul piesei, care-i treaba cu Gertrude, ce caută Hamlet în poveste, ori cine sunt Claudius, Polonius, Horatio sau Ofelia.

Revenind la întrebarea princeps, cine e Gertrude ? Gertrude este mama văduvă a prințului Hamlet (celebrul autor al vorbelor prea cunoscute ,,a fi sau a nu fi...,, ,,to be or not to be...,,), dar scena îi va expune și alte calități : amantă a lui Claudius ( nimeni altul decât cumnatul său), trădătoare a propriei familii, conspiratoare a morții soțului ei, ucigașă și oportunistă, avidă de putere și dornică să își păstreze tronul de regină a Danemarcei chiar și după moartea regelui.

Remarcabil caracter, mereu dual și mânat de un instinct de autoconservare care o împinge când în brațele pierzaniei, când pe culmile gloriei, dependența ei de bărbații de care se folosește în permanență devenind maladivă.

Pentru a înțelege  acest personaj, dar și pentru a nu-i știrbi nimic din măreția pe care autorul i-a creionat-o, e nevoie de măiestrie artistică, de viziune regizorală, de atmosferă și, nu în ultimul rând, de inspirația unui scriitor care a îndrăznit să-l rescrie pe Shakespeare.

Gertrude, la Teatrul Național București, în regia lui Silviu Purcărete

Dar să o luăm pas cu pas : Silviu Purcărete ne-a aruncat fix în epoca în care piesele marelui Shakespeare erau jucate numai de bărbați, chiar și rolurile feminine erau interpretate de băieți sau bărbați, astfel că alegerea lui Claudiu Bleonț în rolul frumoasei Gertrude a venit firesc și provocator în același timp.

Remarcabilă transformarea sa, nimic forțat, niciun artificiu, totul curge firesc, personajul se desfășoară în fața ta ca un ghem perfect aranjat ce lasă în urmă fire de viață și trăiri care îți ademenesc imaginația.

Da, Gertrude prinde viață în lumea recreată de Radu F Alexandru, în fasciculele de lumină și în spărturile decorului minimalist gândit de Dragoș Buhagiar, e ea, femeia perfidă și puternică pe care cei care au citit Shakespeare o cunosc, sau pe care cei neștiutori o descoperă în spectacolul de la Teatrul Național București.

Gertrude e amanta perfectă, iar actorul Mircea Rusu, Claudius în piesă, o privește, o adulmecă și o iubește ca și cum...ca și cum ar fi femeia în numele căreia a luat decizia de a-și ucide propriul frate.

Atenția spectatorilor a atins cote maxime ori de câte ori Claudius și Gertrude se înlănțuiesc în relația lor bolnăvicioasă, cumva, bărbatul din Claudius contribuie hotărâtor la accentuarea feminității pe care trebuie să o emane Gertrude.

Remarcabil jocul lui Mircea Rusu, e ca un duș rece pentru spectatorii care poate nu au reușit să vadă în personajul Gertrude o femeie, iar atitudinea lui te convinge : e femeia pe care el o iubește, iar tu ești orb dacă nu o vezi în felul acesta pe Gertrude.

N-ai cum să nu tresari la scene bizare

Hamlet, prințul rătăcit în gânduri negre și bănuieli morbide,  aduce o notă de contemporaneitate personajului, Marius Manole reușind să-l umanizeze și să-l modeleze într-o structură mai ușor de înțeles și de urmărit pentru spectatori. Suflul lui te scoate din tiparele  convenționale, e un Hamlet de rit nou de care scena are nevoie, trăirile lui accentuează maternitatea lui Gertrude și repoziționează și celelalte personaje care par să-i împrumute din personalitate și exuberanță.

N-ai cum să nu tresari la scene bizare, cum este cea în care Gertrude umple blidele mesenilor cu o supă ce pare să-i transforme pe Hamlet și pe Horatio, grotesc de diform, (personaj interpretat excelent de actorul Alexandru Potocean), ori la cea în care defunctul rege  (Marius Bodochi) participă activ la propria autopsie.

Polonius prinde viață prin actorul Paul Chiribuță, îi simți fiecare trăire, te dor remușcările lui și propria vinovăție, iar Ofelia, într-un rol aproape tăcut în interpretarea actorului Lari Giorgescu (o prezență cu puternice note feminine), completează armonios puzzle-ul urzelilor tronului.

Long story, short : e un spectacol ce merită văzut, ar ajuta să-i cunoașteți și varianta originală, dar nu-i musai dacă timpul sau preferințele literare vă împiedică să o faceți.

Spectacolul de la Teatrul Național București începe la ora 19.00, în zilele de 9 și 22 noiembrie 2023 și pe 16 și 17 decembrie 2022. Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul Teatrului Național București.