Briscan Zara, scriitor și publicist, a revenit recent dintr-o vizită în Turcia și Grecia, iar după întoarcerea din călătoria sa, a dorit să evidențieze diferențele majore, dar subtile, dintre cele două țări.

Potrivit acestuia, Turcia este exemplul perfect pentru oamenii care negociază, care nu respectă legile în mod strict, ci doar la modul general. Numai că, asta nu înseamnă că sunt un popor de rebeli, de infractori, spune el.

Turcia, prin ochii scriitorului ieșean Briscan Zara

„Din contra, acolo domneşte o ordine aparent paradoxală, una stăpânită de legi intrinseci, imuabile şi respectate cu sfinţenie de fiecare individ, peste care nu se sare nici în ruptul capului, acelea sunt legile sacre, nescrise, ori scrise doar în Coran.

Doar în Turcia ai să mai vezi, de exemplu, oameni care se ridică de bună voie şi chiar zâmbind de pe scaune în autobuze, tramvaie ori metrou pentru a ceda locul unui copil, bătrân ori persoană cu dizabilităţi.

Am fost profund impresionat de multele situaţii în care chiar şi oameni mai în vârstă, dar în putere se ridicau de pe scaun pentru a face loc unui copil. Fetiţa mea, de exemplu, a fost invitată să stea pe scaun de câteva ori în ciuda refuzului meu galant”, a scris acesta.

Potrivit scriitorului, în Turcia, negocierea este la mare cinste, ceea ce înseamnă, de fapt, o nerespectare a legii. Asta nu este o rușine, ba din contră, faptul că negociezi arată că eşti interesat, că îţi pasă de celălalt, iar asta e ceva onorabil, spune scriitorul.

„Există şi la ei hoţi, criminali şi corupţi, fără doar şi poate, dar niciodată actele acestea antisociale nu vor fi trecute cu vederea în public. Implicarea civică este incredibilă. Eram într-o seară într-un parc din Istanbul şi pe o stradă lăturalnică foarte îngustă un camion făcea manevre de întoarcere ghidat de un bărbat în cămaşă albă.

A reuşit să facă în cea mai mare parte întoarcerea, aproape miraculos, dar în ultimul moment a trecut cu o roată peste un morcov de metal de pe trotuar destinat tocmai opririi maşinilor, dărâmându-l.

Bărbatul care dirija de jos camionul a încercat să treacă cu vederea incidentul, s-a urcat repede în cabină şi toţi au încercat să dispară, dar în urmă trei bărbaţi au început să filmeze maşina şi să alerge după ea strigând. În scurt timp bărbatul în cămaşă albă a reapărut şi a făcut şi el o poză stricăciunii. Totul devenise public, paguba era clar că trebuia reparată”.

În paralel, Briscan Zara a dat exemplul României, unde zilele trecute, într-un magazin din București, patru indivizi îl băteau pe un altul, în fața caselor de marcat şi sub privirile total lipsite de replică a doi gardieni special angajaţi pentru a menţine ordinea şi liniştea în magazin.

„Un alt exemplu care m-a lăsat cu gust amar chiar de la poarta aeroportului, la întoarcere în ţară, a fost când un român sadea s-a apucat să certe o femeie care încerca să îşi facă loc cu un cărucior pe care stătea o altă femeie bătrână şi bolnavă că nu era atentă şi l-a călcat pe picior. Nimeni nu a intervenit nici acolo”.

Ce l-a lăsat fără cuvinte în Grecia

Scriitorul a punctat că există însă și speranțe și a dat exemplul Greciei, acolo unde a avut loc o întâmplare ce l-a uimit și i-a rămas întipărită în minte.

„Era timpul micului dejun, câţiva turişti stăteau cuminţi la rând lângă galantare pentru a-şi pune pe tavă farfuriile cu mâncare, printre ei numărându-mă şi eu. Român fiind, neplimbat prea mult prin lume şi, în plus, proaspăt picat din Turcia, ţara tuturor negocierilor şi a înţelegerilor ca între oameni, mă pomenesc că iau felia mea de pâine cu cleştele special destinat pentru aşa ceva şi plec mai departe cu acelaşi cleşte apucând, neatent, şi şunca, şi caşcavalul…

Când îmi dau seama de greşeală şi cât de departe am ajuns, mă uit în spate încurcat. Următoarea la rând era o fetiţă nordică de 7-8 ani, aceastabrămăsese încremenită în faţa recipientului cu pâine, total neajutorată, neştiind ce să facă fără cleştele special destinat apucării feliilor de pâine, şi aruncându-mi nişte priviri de nedescris, de furie combinată cu uimire şi consternare.

Mi-am cerut repede scuze şi am revenit cu instrumentul, dar, Doamne!, totul fusese compromis: folosisem deja cleştele special destinat pentru pâine la feliile de şuncă şi de caşcaval care aveau cleştii lor separaţi!!!... Devenisem un infractor!

Mi-am cerut scuze fâstâcit, am încercat dintr-un impuls ţărănesc să şterg cleştele de tricou, noroc că nu am dus acţiunea la îndeplinire până la capăt, altfel cine ştie ce se întâmpla, aş fi fost dat afară din hotel şi condamnat la foame! Dar nimănui nu i-a trecut prin cap să se adapteze, să negocieze şi să apuce naibii feliile de pâine cu mâna”, a mai scris scriitorul în publicația Ziarul de Iași.