Igor Dodon a intrat în conflict cu PSRM. Nu, nu au început urletele și acuzațiile reciproce în săli de ședință, nici înjurături în presă, doar bârfele și nemulțumirile exprimate cu grijă, între membrii de vază și prietenii apropiați.

Totul a pornit, normal, de la Guvernul Chicu, numit și Guvernul Dodon, în care Președintele pro-rus care și-a nuanțat ieșirile publice în ultima vreme a pus 6 consilieri prezidențiali începând cu premierul și mulți profesioniști pe lângă. Rezultatul e puterea lui Dodon, Guvernul lui Dodon – pe care-l controlează autoritar – și Regimul Dodon. Care nu pare să fie pregătit, totuși, pentru Igor Dodon, ci pentru succesorul său necunoscut, zicem noi.

 

Nemulțumirea a placat din ignorarea partidului la formarea Guvernului. Deja a fost complicat, în formula de mezalianță PSRM-ACUM, să lași Guvernul Maiei Sandu. Dar au strâns cu toții din dinți și au răbdat 5 luni ca strategia de eliminare a pro-europenilor de la Guvernare și preluarea Chișinăului să se realizeze. Dar acum e guvernul PSRM. PDM care a votat la instalare s-a anunțat în opoziție și pândește la cotitură, cu elemente clare rezolvate – numirea procurorului general care să nu ancheteze “dosarele politice” de tipul celui constituit cu tema uzurpării puterii în stat – dar și linii roșii inacceptabile – a anunțat, prin președintele său, Pavel Filip, că nu va accepta nici deturnarea drumului pro-european, nici introducerea limbii ruse ca limbă oficială, pe ușa din spate, prin legi pe domenii distincte.

 

Și dacă e Guvernul PSRM, ar trebui să fie decizia PSRM cine intră în Guvern. Sigur, e nevoie de voturile unui aliat sau unor parlamentari pentru a promova legi. Sigur, Dodon vrea al doilea mandat, e de înțeles(nu au prea înțeles de ce trebuie să accepți transnistrizarea sub falduri ruse a Republicii Moldova ca să obții al doilea mandat, procesul va trezi din nou proteste, dar oricum e treaba președintelui). Dar de ce să nu alegi pe nimeni, nici o grupare din PSRM, pentru a guverna?

 

Poate nu-i plac azi pro-rușii din PSRM. Poate gruparea moldoveniștilor din PSRM e prea vetustă și neconvingătoare și nu are lideri relevanți ca Vladimir Voronin. Poate sunt mai buni pro-europenii din PSRM– tot socialiști, tot pro-ruși, unii cu cetățenie română, dar care vor să facă afaceri cu cei care plătesc și să nu piardă avantajele occidentale. Dar important e ca o grupare, poate două, poate întreg partidul să se simtă la Guvernare. Nu totul la Dodon: și justiție, și servicii, și Securitate, și schemele economice lucrative, și tot. Și pentru PSRM? Pentru parlamentari, membri, vicepreședinți? Nimic, nimic? Pentru nimeni?

 

Firește, Doamna Zenaida Greceanâi e fericită ca Președinte al Parlmentului. Îi asigură spatele lui Dodon. Dar ea nu e a partidului. Toți își amintesc cum a adus-o Dodon de acasă când fusese ales Președinte ca să preia partidul. Nu unul dintre ei să ajungă Președinte. Și să-l bage pe Dodon la Putin. În plus, doamna Greceanâi e mai preocupată de implicarea soțului în furtul miliardului și credite neperformante luate de la bănci falimentate decât de viitoarea Președinție a Republicii Moldova sau de avantajele partidului la Guvernare. Dar restul, vicepreședinți, președinți de filiale, membri și parlamentari se simt și ei la putere. Pentru ei nu e nimic de dat? Ei nu au chiar nimic din asta?

 

Bine, rămâne marea problemă a lui Igor Dodon: azi controlează tot, conduce tot, totul depinde de el, deci el e responsabil de tot și toate. Tot ce nu merge în Republica Moldova are un singur vinovat: Igor Dodon. El și-a asumat toată puterea. El e cel mai hulit, lui i se aduc cele mai fantastice injurii, el e dușmanul întregii societăți. Omul Negru. Următorul care trebuie înlăturat, după Plahotniuc. Cel mai urât dintre “moldoveni”, cum își autocaracterizează concetățenii. Și din această dilemă a puterii îi e imposibil să iasă prea devreme.

 

Noroc că vin alegerile prezidențiale. Mai vorbim în iunie- iulie!