"It was a misunderstanding, if you can read me". Aşa sună confesiunea comisarului-şef Aurelian Vasea Şoric, un slujbaş cu epoleţi care degradează demnitatea Poliţiei Române.
Dar ar putea fi foarte bine un mesaj pe care îl lansează neamul românesc pentru celelalte popoare, incapabile să ne înţeleagă din simplul motiv că nici noi nu ne putem înţelege.
Străinii pot înţelege din scandalul de la Interne cu Tobă şi Şoric tot atât cât noi, adică nimic. Jupânul local Şoric, ţinând morţiş să le arate telespectatorilor că e mai cizelat decât un poliţai de rând, nu înţelege de ce e ilegală cămătăria sau parteneriatul strategic, de bună vecinătate, cu interlopii. Şi nici de ce ar fi mai importantă protecţia grangurilor de la Bucureşti decât cea a disciplinatelor cadre locale, strâns unite în jurul "virtuţii militare" a nemţeanului cu familie grea şi scandând într-un glas de şef de post "Nu vă daţi demisia!". Păi ce, a fost filmat în timp ce dormea cu capul pe o masă stropită generos cu băutură, în casa unui interlop, precum un fost omolog de la Slobozia?! Era cămătarul împuşcat vreun frate Cămătaru, vreun Gigi Piticu' sau Beinur, oameni care şi-au câştigat respectul bravilor noştri poliţişti prin mijloace specifice celor ce se bucură de o reputaţie proastă?
Preşedintele nu înţelege striptease-ul băieţilor de la MAI care îşi aruncau şepcile, iar acum îşi dezvăluie caracterul pe la toate televiziunile. Aşijderea, la rândul său, Traian Băsescu n-a fost înţeles când s-a lepădat de poliţie, declarându-se un om liber. În aceeaşi măsură, nimeni n-a putut înţelege cum cei care constată ultrajul comiseseră ei înşişi ultraj, într-o secvenţă de neuitat în care era somat să le dea banii înapoi preşedintele alintat "javră ordinară".
Dar să nu hiperbolizăm doar nişte evenimente petrecute în vremea în care portocaliii conduc ţara spre o destinaţie, evident, imposibil de înţeles. Românii sunt, în general, nişte mari neînţeleşi. Nu mai departe de începutul acestei săptămâni, ne-am câştigat statutul de cetăţeni intergalactici, datorită interesului singular faţă de o gaură neagră aflată la zeci de milioane de ani-lumină distanţă. În timp ce mijloacele de informare în masă de pe Terra ignorau interesul celorlalţi pământeni faţă de conferinţa de presă a NASA, presa, căreia i s-au alăturat televiziunile cu live-uri, ne-a plasat în buricul universului. Or, nu mai trebuie demonstrat că universul aşa cum îl ştim, lumea în nemărginirea ei, necunoscând limite în timp şi spaţiu, abia ne poate cuprinde curiozitatea. Să fim chiar singurii de pe Pământ care înţeleg ce se petrece colea, la naiba-n praznic?! Iată ceva ce nu poate fi priceput decât cu umor, aşa cum a făcut-o sociologul Vasile Dâncu la "Evenimentele zilei", presupunând că interesul suspect al românilor faţă de o chestiune colaterală ar proveni din dorinţa de a le rezolva alţii, incluzându-i pe extratereştri, problemele.
Incapacitatea celorlalţi de a-i înţelege pe cei ce trăiesc pe aceste meleaguri datează dinaintea formării propriu-zise a poporului român: dacii s-au încăpăţânat să nu lase scrisă, contemporanilor ori posterităţii, nici măcar o frază. Pricepuseră, pesemne, că oricum nu-i putea înţelege nimeni. De-a lungul istoriei, nenumărate acţiuni au scăpat de sub buna înţelegere a celorlalţi - de pildă, a cotropitorilor uimiţi că din toate mijloacele de apărare, ai noştri preferau să pârjolească propria ţară şi să otrăvească fântânile din care beau ei înşişi, profitând de legislaţia blândă cu cei care afectau mediul. Parcă mult mai târziu - e unul dintre gândurile cărturarului I.D. Sârbu care nu-mi dau pace - nemţii au priceput cum peste noaptea de 23 spre 24 august 1944 n-a mai rămas picior de filogerman în România? Dar faptul că ţara noastră a plătit daune de război şi celor pe care i-a învins, şi celor alături de care a câştigat poate fi explicat ca să priceapă orice străin nefamiliarizat cu datinile de pe la noi? Apoi, i-am trădat pe cei pentru care ne trădaserăm aliaţii, restul venind de la sine: agricultura sacrificată de dragul unei industrializări fără nicio noimă; stema cu grâne&schele - ţara fără pâine şi benzină; bomboneria în care nu erau bomboane; televiziunea care nu emitea nimic, transformată apoi în instituţia care, fără să elucideze nici după două decenii ce-a fost la Revoluţie, măcar a transmis-o în direct; terorismul fără terorişti.
Veţi riposta că autorul acestor rânduri n-a înţeles nimic din glorioasa noastră istorie. Nu înţelege nici prezentul - de ce e mai important că află Bruxelles-ul despre porcăriile de la Interne decât că aflăm noi înşine. Oricum va salva Bute, care se bate cu frunza, turismul nostru scump şi prost. Ăsta o fi destinul nostru, să ne facem neînţeleşi.
Recomandările noastre
