Ce altceva ar trebui să mai facă pentru a convinge pe liderii europeni să-l oprească pe Erdogan care aspiră să se afirme ca "Noul Calif", completând cucerirea islamică a unei Europe decadente? Şi până unde îl vor lăsa să meargă cu aceste ameninţări, cu acest comportament de viitor stăpân al Europei, sfidând pur şi simplu toate regulile interne ale Comunităţii?
Încă o probă de veleitarism, de inconsistenţă şi de inutilitate a Uniunii Europene. Şi asta tocmai în preajma celei de a 60-a aniversări a Tratatului de la Roma care pe 25 martie 1957 a instituit Comunitatea Economică Europeană. De neînţeles supunerea tacită, chiar substanţială, în faţa unui Stat islamic, Turcia lui Erdogan...
Cum e posibil ca, pe de o parte, Turcia să profereze o ameninţare care sună ca o declaraţie de război, anunţând că foarte curând în Europa vor izbucni ''războaie sfinte'', apoi suspendă relaţiile la nivel diplomatic cu Olanda, ultragiind - ''fascişti'' şi ''nazişti''- şefii de guvern ai Germaniei şi Olandei, instigă turcii în Europa să ne domine şi demografic făcând câte 5 copii de familie '' fiindcă voi sunteţi viitorul Europei'', iar UE să nu convoace imediat o întâlnire extraordinară a şefilor de Stat şi de guvern ai Uniunii luând act că e vorba de o serie de acte profund ostile şi o explicită ameninţare la siguranţa continentului?
Dacă se pun împreună declaraţiile ministrului de externe turc, Mevlut Cavusoglu, adică: '' Aţi dat frâu liber colapsului Europei. Duceţi Europa în abis. Curând în Europa vor începe războaiele sfinte'' sau ale lui Erdogan:''Au început o Cruciadă împotriva Semilunei. Europa alunecă cu rapiditate spre zilele care au precedat Al Doilea Război Mondial'', atunci guvernele europene ar trebui să aibă dubii în privinţa încrederii în Turcia şi în intenţiile sale.
Nu vi se pare paradoxal că dacă, de exemplu, ameninţarea cu ''războaiele sfinte'' ar fi fost făcută de teroriştii islamici, problema ar fi fost luată în serios, iar aceeaşi ameninţare făcută de către un şef de Stat care are armata cea mai numeroasă din NATO, după cea a SUA, nu este luată în serios? Referirea lui Erdogan la ajunul celui de Al Doilea Război Mondial, pare să evoce acordul de la Munchen din 30 sept. 1938 când Marea Britanie, Franţa şi Italia s-au predat practic lui Hitler, permiţându-i să dezmembreze Cehoslovacia şi să ocupe teritoriile sudete.
Dacă ar fi aşa, Erdogan şi-ar aroga rolul lui Hitler sfidând o Europă care asistă inertă la ameninţările cu războaie sfinte şi aplicarea unei strategii de cucerire islamică prin intermediul nu numai al terorismului, dar şi prin moschei şi creşterea demografică.
Istoria ne spune că dacă forţele creştine nu ar fi invins turcii la Lepanto în 1571 şi la Viena în 1683, Europa însăşi ar fi fost supusă islamului aşa cum au fost populaţiile de pe ţărmurile estice şi meridionale ale Mediteranei care până în secolul VII erau creştine.
Ce altceva trebuie să se mai întâmple pentru a convinge guvernele europene să-l oprească pe Erdogan care aspiră să se afirme ca noul Calif, completând cucerirea islamică a unei Europe decadente? Este Europa depăşită şi intimidată?