. Publicistul Romulus Cristea, fostul vicepremier al României postdecembriste Gelu VoicanVoiculescu și omul de afaceri Florin Bădinici, cu toții revoluționari, cu acte în regulă, rememorează pentru EVZ acele luni tulburi, pline de mister.

 

Convulsiile sociale care escaladau violent – în special, manifestațiile masive anticomuniste din 12 ianuarie și 28 ianuarie 1990 – vidul legislativ, dar și disoluția autorității de stat, plus haosul, care acaparase întreaga societate românească, i-au determinat pe liderii Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) și ai formațiunii politice anunțate Frontul Salvării Naționale (FSN) , sub presiunea străzii și a liderilor partidelor istorice reînviate – Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc – Creștin și Democrat și Partidul Social – Democrat Român – să accepte împărțirea puterii și conducerii României, în scopul organizării primelor alegeri democratice, libere. După acest hop, CPUN urma să fie dizolvat.

 Astfel, CPUN a fost primul organism legislativ democratic postrevoluționar. „A fost un for democratic, însă unul șchiop, încă de la înființare. Însă, la acel moment, a fost singura soluție acceptată. Atunci au fost primele semne ale unei democrații noi, ivite în peisajul global scuturat de tarele dictatoriale ale regimurilor comuniste, care stăpâniseră decenii întregi, după al II-lea Război Mondial, dar care se poticnea să țină pasul cu noua evoluție a lumii.

Totul se schimba și nu mai era loc de întors. Istoria o luase în alt sens”, spune jurnalistul, scriitorul și revoluționarul Romulus Cristea, unul dintre cei care au fost la celebra „baricadă” de la Intercontinental, pe 21 decembrie 1989.

 

Partea leului

 

Dar de ce existau, însă, îngrijorări evidente privind noul traseu anunțat și urmat de cei care preluaseră puterea imediat după căderea lui Nicolae Ceaușescu? Romulus Cristea (foto) le spune franc, în față: „Din simplul motiv că noua putere își luase deja partea leului. Ca orice învingător, ea făcea împărțeala. Așa s-a întâmplat și la constituirea CPUN, unde chiar dacă acceptase la masă și liderii partidelor istorice și a altor organizații, spre exemplu cea a deținuților politici, sau formațiuni politice nou înființate, prin decretul de înființare a acestui organism legislativ, CFSN transformat apoi în FSN și-a rezervat și și-a asigurat, prin diverse mișcări, mult mai mult de jumătate din numărul de locuri/voturi”

 

Circul televizat

 

Lăsând la o parte discuțiile legate de oportunitatea sau legalitatea înființării CPUN, noul organism legislativ a constituit, de-a lungul celor peste trei luni de existență, un reper pentru toată lumea. A fost o transformare a societății. CPUN grupa toate categoriile sociale, reprezentanți de la aproape toate partidele nou înființate până la data 1 februarie 1990, dar și așa ziși „observatori” din cadrul altor formațiuni politice legalizate, după data stabilită prin decretul-lege de înființare. De exemplu, cazul epigramistului Ștefan Cazimir, cel care înființase Partidul Liber-Schimbist. Zi de zi, după un program care începea după amiaza și ținea uneori până mult după miezul nopții, în CPUN avea loc un adevărat spectacol. Aproape totul era filmat și prezentat în direct pe postul național de televiziune, singurul existent la acea dată.

 

Certuri ca-n mahala

 

„Presa scrisă nu avea acces la ședințe, considerându-se că prezența ziariștilor ar perturba nepermis activitatea instituției din Dealul Mitropoliei. Audiența ședințelor televizate era uriașă, depășind orice vizionare de film artistic sau altă emisiune. Veniți de la muncă, oamenii deschideau televizorul unde urmărea ședințele CPUN și a doua zi, chiauni, după o noapte trunchiată de nesomn, plecau iarăși la lucru. Un ciclu aproape zilnic, din februarie și până în iunie 1990.

Spectacolul era, nu de puține ori, unul suprarealist, iar cei care manifestau în stradă îl numeau circ. De cele mai multe ori, discursurile se terminau în haos, fără concluzii, în huiduieli, înjurături, tropăieli din picioare. Vorbitorii nu mai voiau să se despartă de microfon, jignirile și acuzațiile curgeau lanț”, rememorează publicistul Romulus Cristea. După zeci de ani de represiune comunistă, toate frustrările deversau necontrolat de la tribuna CPUN.

 

Brătianu „Cartof” și „contele” Zambra

 

Și personajele erau pitorești. Toate păturile sociale erau reprezentate; actori, ingineri, agricultori, istorici, dizidenți, revoluționari, profesori universitari, dar și simpli muncitori. Fiecare spunea ce dorea, se adresa oricui, se citeau petiții etc. Mircea Dinescu – care devenise și observatorul oficial de teren al CPUN pentru manifestațiile din Piața Universității – oscila în discursuri, dar care acaparau ascultătorii.

„Ștefan Cazimir citea epigrame cu sau fără legătură cu ședințele. Ion Iliescu vorbea despre revoluție și cuceririle acesteia, iar Nica Leon de la Partidul Liber Democrat nu pierdea nicio oportunitate de a bruia discursurile. Dar, nu trebuie să uităm să menționăm și despre două dintre cele mai bizare apariții în cadrul CPUN: Ion Brătianu «Cartof» și «contele» Iosipescu Zambra”, se amuză publicistul Romulus Cristea. Primul, un banal reparator de televizoare, revenise în țară, de la Paris, la începutul anului 1990 și înființase Uniunea Liberală Brătianu, satelit al FSN. În timpul unei campanii electorale, acesta a apărut filmat pe postul de televiziune ținând în mână doi cartofi uriași și promițând votanților bunăstare, în sensul că dacă va fi ales aceea va fi dimensiunea cartofilor care vor hrăni populația României. Apoi, acesta a fost angajat temporar la Teatrul de Revistă unde prezenta un număr cântând la acordeon și rostind un pamflet în cadrul căruia repeta, de mai multe ori, ostentativ. „Un cartof, doi cartofi”. Din acest motiv, în presa vremii, chiar și în ziarele serioase, discursurile sale din CPUN erau pomenite ca fiind ale lui Ion Brătianu-Cartof.

Al doilea personaj din altă lume, Nicolae Iosipescu-Zambra se autointitulase „conte” și conducea un partid împreună cu mama și bunica sa, iar la automobilul pe care îl conducea a înlocuit plăcuțele de înmatriculare emise de Serviciul Circulație, cu propriile plăci pe care scria cu litere de tipar „Zambra”. Reținut de poliție, în timp ce era condus la secție, cel autointitulat „Contele” Zambra îi propune unuia dintre polițiști că îl va face ministru Internelor dacă îi dă drumul

 

CPUN, hulit dar necesar

 

Însă, cu toate sincopele de funcționare, chiar dacă criticile au fost numeroase și întemeiate în legătură cu legalitatea înființării, CPUN a abrogat și a completat numeroase legi rămase din perioada comunistă. Altele noi au fost adoptate. Romulus Cristea conchide: „Datorită activității legislative din acea perioadă, a fost reorganizată Armata, a fost înființat actualul Serviciu Român de Informații, după bătălia inter-etnică, româno-maghiară, de la Tîrgu Mureș, au fost acordate unele drepturi veteranilor de război, foștilor deținuți politici etc.

 Tot atunci săptămâna de lucru a fost fixată la cinci zile și s-a stabilit schimbarea denumirii unor întreprinderi sau localități. Drepturile cultelor religioase au fost reconsiderate. În plus, unul dintre cele mai importante obiective stabilite încă de la înființare, a fost atins: elaborarea unei noi legi electorale care a stat la baza primelor alegeri libere din România post-decembristă”.

 

Gelu Voican: „Procesul lui Ceaușescu a fost imperfect!”

 

Florin Bădinici, în prezent om de afaceri, a fost unul dintre revoluționarii care au fost peste tot: la Inter, la CC, la Guvern, la TVR. Acum este președinte al „Clubului CPUN”, care întrunește 180 de membrii al acelui prim „for legislativ” de după Revoluție. Restul, până la 253, cât a avut CPUN-ul, s-au dus la cele veșnice.

 „Noi suntem membrii participanți la Revoluția din ’89, pe care o susținem și o reprezentăm. Dar, în momentul de față, există entități care susțin că a fost o lovitură de stat și că noi nu avem niciun drept de revendicat de pe urma evenimentelor de atunci”, e supărat Florin Bădinici (foto). În sprijin îi vine Gelu Voican-Voiculescu, personaj enigmatic, dar emblematic, cu foarte rare apariții publice în ultima vreme. O ia cu începutul:

„Orice proces politic este nedrept! Nu există un astfel de proces perfect din punct de vedere juridic. Procesul lui Ceaușescu a fost imperfect pentru că cei care l-au judecat aveau o dublă calitate. Pe de o parte judecătorii și pe de alta victimele regimului comunist. Singurul care a fost în rol era Dan Voinea, care era procuror-acuzator. Până și avocații au formulat rechizitorii… Era o stare de spirit cauzată de frică și de restricții!”. Gelu Voican Voiculescu spune că o lovitură de stat se dă din interiorul puterii, din intimitatea ei, nu de sute de mii de oameni: „O revoluție este un act ilegal în raport cu ordinea de drept existentă! Este o răsturnare a unui sistem politic care se face, de obicei, cu mijloace violente și cu o puternică susținere a maselor populare”.

Înrudit cu domnitori și arestat de comuniști pentru trădare

 

Revoluționarul Gelu Voican are 78 de ani și s-a născut la București. El este rudă cu principele Mihail Sturza, ministru de Externe al guvernului naționallegionar. Fostul vicepremier spune că se înrudește cu cel puțin cinci-șase familii de prim rang din istoria celor două Principate neunite, încă: „Pot să mă laud cu mulți antecesori, dar nu vreau. Antecesori…, inclusiv domnitori. Această ascendență mi-a dat conștiința nobiliară de a avea un drept de conducere în treburile țării”. Dar cu ce se ocupa el în 1989? Lumea nu știe prea multe despre el. Povestește că era geolog, în cadrul unui institut de proiectărri miniere:

„Fostul IPROMIN fusese desfințat de Ceaușescu în 1974 și, în locul lui, au apărut alte opt institute de profil minier în provincie. La Revoluție lucram la un institut din Craiova care avea și o filială în București”. Destul de vag. Dar trecutul său are și alte aspecte tenebroase. În 1970 este arestat și anchetat pentru atingere adusă securității statului prin trădare de secrete de serviciu și spionaj economic, fiind considerat un agitator periculos în rândul tinerilor. A fost eliberat din închisoare după trei luni, fără nici o condamnare, din lipsă de probe. Recunoaște pe loc:

„M-au acuzat de trădare prin transmitere de secrete de stat. Dar, după ’68, Consiliul Securității Statului încerca să șteargă imaginea vechii Securități din cadrul MI și a făcut o anchetă corectă,neputând fi dovedită, sub nicio formă, transmiterea de secrete de stat. M-au băgat și la tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. Procuratura civilă m-a elberat pentru că eu fusesem în Ungaria cu pașaport valid”, intră în detalii Gelu Voican Voiculescu.

 

Condamnat și amnistiat

 

În iulie 1985 este arestat din nou și condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare în baza articolului 166 din Codul penal de la acea vreme – „propagandă împotriva orânduirii socialiste“, fiind acuzat de difuzare de manifeste anticomuniste. Ulterior, potrivit propriilor mărturisiri, Gelu Voican Voiculescu a fost și actorul unui proces de drept comun, fiind acuzat de înșelăciune în dauna avutului obștesc prin falsificarea unor deconturi și însușire de bani pentru niște deplasări.

Motivele presupuse ale arestării sale sunt, după Gelu Voican, faptul că deținea copii a zeci de cărți pe teme legate de ezoterism și de aspectele inițiatice ale societăților secrete. Și-a efectuat pedeapsa la secția specială a penitenciarului Rahova, în ciuda pedepsei reduse, fiind eliberat după mai puțin de un an, în urma unei amnistii. Gelu Voican se foiește pe scaun:

„Ca să nu mă bage la art. 166 m-au încadrat la «înșelăciune în dauna avutului obștesc». Era vorba de decontările deplasărilor mele în provincie. Întreaga anchetă a fost manipulată de Securitate care, în documente, preciza că are ofițeri în râdului Controlului Financiar Intern al Ministerului Minelor. Am făcut doar 11 luni, după o amnistie dată de Ceaușescu, pentru că se împlineau 50 e ani de la prima lui condamnare din 1936. În ’88, când a împlinit 70 de ani, am fost amnistiat total. Mi s-a șters cazierul! A fost o «pomană» de ziua lui de naștere”.

12 ianuarie 1990, în fața clădirii Guvernului, călare pe un tanc. De la stânga la dreapta: Gelul Voican-Voiculescu, Ion Caramitru și Sergiu Nicolaescu

 

Va urma, în curând, partea a doua a interviului documentar cu Gelu Voican Voiculescu despre CPUN, primul for legislativ al țării după înlăturarea lui Ceaușescu de la putere