În septembrie 2018, au sosit un număr de 947 de persoane, în primele 15 zile din septembrie anul curent, acest prag a fost pulverizat.

Foarte important este și un alt aspect, pe care ziaristul Mauro Indelicato îl analizează pe site-ul ilgiornale.it. „Noul guvern Giallorossi (format din Mișcarea 5 Stele și Partidul Democrat), care a preluat guvernarea în cea mai neagră lună pe frontul migrației din ultimii doi ani, este foarte dornic să prezinte promisiunile obținute în timpul summitului din Malta ca pe un succes”.

Chiar așa să fie, vor prelua „partenerii europeni” o parte importantă din povara pe care Italia trebuie să o ducă în ceea ce privește imigrația? Mauro Indelicato se îndoiește: „Summit-ul de la Malta face o distincție între migranții care sosesc în mod autonom în Italia și cei care sunt salvați de navele ONG-urilor sau navele militare, ale Gărzii de Coastă sau ale Guardia di Finanza. Numai aceștia din urmă, în conformitate cu prevederile proiectului care urmează să fie examinat de miniștrii de interne ai UE pe 8 octombrie la Luxemburg, trebuie să fie relocați în restul Europei printr-o procedură automată”.

Imigranții care ajung în Italia cu propriile ambarcațiuni nu intră sub incidența acestui târg european. Care este raportul dintre cei aduși de ONG-uri și cei care ating singuri coasta italiană, ne spune tot Mauro Indelicato. „În luna iulie a acestui an, ultima înainte de criza guvernamentală (care a dus la ruperea alianței dintre Mișcarea 5 Stele și Liga lui Salvini), cei care au ajuns cu navele ONG-urilor au fost mult mai puțini decât cei care au ajuns singuri. Și vorbim despre o lună marcată de cazul Carola Rackete. În așteptarea datelor definitive pe septembrie, aflăm că dintre cei peste 1000 de migranți care au ajuns în Italia, numai 300 au fost aduși de navele ONG-urilor sau de marina militară”.

Ziaristul italian remarcă și alte schimbări în ceea ce privește imigrația. „Uneori, o așa-numită «navă-mamă» pleacă din Libia, e vorba adesea de o navă de pescuit de dimensiuni medii, și se îndreaptă spre apele italiene, unde lasă în mare mai multe bărci mici. Dar această tehnică, documentată de procurorul din Agrigento în cel puțin două cazuri în ultimele 12 luni, este din ce în ce mai puțin folosită pe traseul libian. E, în schimb, mult mai mult în vogă printre contrabandiștii care organizează plecări din Tunisia”.

Pentru că e foarte greu să ajungă în Italia, cei care pleacă de pe coasta libiană încearcă să găsească sprijin din partea ONGurilor sau a navelor militare. E vorba de oameni din Africa sub-Sahariană de pe urma cărora traficanții de oameni se umplu de bani. Dar în creștere sunt mai ales debarcările fantomă ale imigranților care reușesc să ajungă pe coastele Lampedusei sau ale provinciilor Trapani și Agrigento plecând din Tunisia.

„Într-adevăr, persoanele de naționalitate tunisiană constituie cel puțin 25% din totalul imigranților ajunși în Italia în 2019. Dar o modificare a fost remarcată încă din luna septembrie: oameni de origine subsahariană au ajuns și în această țară nord-africană. Acest lucru atestă faptul că Tunisia devine din ce în ce mai mult epicentrul fenomenului migrator spre Italia, iar ruta tunisiană este folosită și de acele organizații criminale care au operat mai întâi în Libia”. Dar nu numai imigranții din Nordul Africii se îndreaptă spre Italia. 200 de imigranți au reușit să ajungă în Italia de pe țărmurile turcești ale Mării Egee, la bordul bărcilor cu vele. Acești imigranți au debarcat mai ales în provinciile Reggio Calabria și Crotone. Spre bucuria celor care vor dispariția granițelor, ruta italiană a fost redeschisă.

Te-ar putea interesa și: