Washingtonul şi Londra au avut o atitudine „periculoasă” la adresa Iranului în ultimele decenii, a declarat azi, la BBC, fostul şef al diplomaţiei britanice Jack Straw, după o vizită la Teheran.
Deputatul laburist, care a vizitat Iranul împreună cu alţii trei parlamentari în această săptămână, a declarat că atmosfera vizitei a fost „relaxată” şi şi-a exprimat optimismul în legătură cu o apropiere între Iran şi Occident, salutând eforturile depuse de preşedintele Hassan Rohani. „Există o istorie lungă a relaţiilor tensionate dintre Iran pe de o parte şi Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie pe de altă parte”, a recunoscut el, citat de AFp, potrivit Agerpres.
„Putem ierta un iranian obişnuit care sugerează că timp de zeci de ani SUA şi Marea Britanie au fost o forţă periculoasă (pentru Iran); şi într-adevăr am fost”, a mai spus Straw. „Am organizat împreună o lovitură de stat” pentru răsturnarea premierului iranian Mohammed Mossadegh la 18 august 1953, a subliniat el, criticând, de asemenea, rolul ţării sale în susţinerea şahului Mohammad Reza Pahlavi, înlăturat în timpul revoluţiei islamice din 1979.
Premierul iranian a naţionalizat, în 1951, compania petrolieră anglo-iraniană, strămoşul BP, provocând furia Londrei, care considera vital petrolul iranian pentru redresarea economiei britanice după al doilea război mondial. Apoi, „Occidentul l-a sprijinit pe Saddam Hussein într-un război pe care el l-a provocat şi în care Iranul era victimă”, a adăugat el, referitor la conflictul dintre cele două ţări din perioada 1980-1988.
Vizita delegaţiei britanice a fost organizată la două luni după numirea de către Londra şi Teheran a unor însărcinaţi cu afaceri, fapt ce a marcat o etapă în normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări, îngheţate de la sfârşitul lui 2011, după devastarea reprezentanţei britanice la Teheran.
Ambasada Iranului la Londra a fost închisă la sfârşitul lui 2011, ca răspuns la devastarea reprezentanţei britanice la Teheran de către manifestanţii care protestau faţă de anunţul unor noi sancţiuni ale Londrei împotriva Iranului din cauza controversatului program nuclear al Republicii Islamice.
Cele două ţări nu şi-au întrerupt oficial relaţiile: Omanul a reprezentat interesele iraniene în Marea Britanie, iar Suedia pe cele britanice la Teheran.