Cipurile sunt ultimul instrument pe care îl folosește America împotriva Chinei, în vederea impunerii supremației. În spatele acestei strategii se află o industrie strâns întrețesută, care se extinde până la companii germane. 

O operă de artă mică și complicată se află acum în centrul gravului conflict dintre Washington și Beijing – microcipul. Este un element pe care se bazează evoluția triumfătoare a tehnologiei informației și care se găsește în aproape toate dispozitivele electrice de astăzi. Producția sa este extrem de solicitantă și costisitoare. Doar foarte puține companii pot produce cele mai bune structuri, cu succes din punct de vedere comercial. Pentru aceasta este nevoie de mașinării scumpe care trebuie să funcționeze impecabil la scara nanometrilor, unitate de măsură care nu mai poate fi percepută cu ochiul liber. Fabricile de semiconductori de ultimă generație costă miliarde, mai mult decât centralele nucleare.

Mai ales din punct de vedere politic, această industrie este un butoi cu pulbere: principalele fabrici de producție sunt situate în punctul geografic fierbinte al conflictului americano-chinez și anume pe insula Taiwan, unde are sediul compania de producție TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company).

TSMC produce cipuri pentru companii de tehnologie de talie mondială care nu pot (sau nu mai pot) să producă singure astfel de componente. Un exemplu este chiar compania Apple, altele Qualcomm (companie producătoare de semiconductori, software-uri și tehnologie wireless) și Nvidia (companie de jocuri pe calculator în principal). Huawei, furnizorul chinez de echipamente de rețea și producătorul de smartphone-uri a fost, de asemenea, un important client TSMC pentru o lungă perioadă de timp. 

Guvernul american a profitat recent de această dependență și a adoptat noi reguli cu scopul de a opri aprovizionarea companiei Huawei de la producătorii externi de cipuri. „Războaiele moderne sunt purtate cu semiconductori”, a comentat deschis senatorul american Ben Sasse, unul dintre acei politicieni de la Washington care a fost mult timp flexibil cu privire la Beijing. În prezent, nu este singurul care alege cuvinte din domeniul militar pentru a descrie contextul actual. Generalul american Keith Alexander a declarat într-un articol pentru ziarul financiar anglo-saxon Barron’s: „În termeni practici, Statele Unite se află în război cu China. Această afirmație poate suna surprinzător, deoarece nu s-au tras focuri și nu s-au dat explicații.” Timp de aproape zece ani, Alexander a condus serviciul secret american al NSA (National Security Agency) și apoi a devenit șeful nou-înființatului Comandament Cibernetic al Statelor Unite. Generalul Alexander adaugă: „În prezent, ne confruntăm cu statul chinez în ceea ce privește tehnologia 5G, folosirea mașinăriilor de ultimă generație, computerul cuantic, energia nucleară și solară, sateliții, pământurile rare (n.trad.: metale denumite astfel – 17 elemente extrem de importante pentru asamblarea tehnologiei actuale. În anul 2010, China producea aproximativ 97% din pământurile rare consumate în întreaga lume), biotehnologia și produsele farmaceutice.”

TSMC a reacționat și a anunțat că din luna mai nu a mai acceptat noi comenzi de la Huawei. TSMC a trebuit să reacționeze, pentru că, chiar dacă compania nu este supusă direct cerințelor americane, ea depinde de numeroși furnizori din Statele Unite care vând hardware-uri și software-uri către Taiwan – în prezent impunând condiția de a nu mai fi fabricate cipuri pentru Huawei cu ajutorul acestor componente. O întrebare fără răspuns rămâne cea legată de timpul cât vor rezista stocurile de cipuri din depozitele Huawei.

Fiecare cip este rezultatul unei diviziuni internaționale a muncii, drept urmare, experții au tras imediat semnalul de alarmă. „Guvernul american a luat (…) măsuri fără precedent care vor avea un impact profund asupra peisajului tehnologic global”, afirmă Alex Capri, profesor la Universitatea din Singapore care a analizat pentru Fundația Hinrich tehnologia și lanțurile internaționale de aprovizionare. Capri atrage atenția asupra unui aspect esențial: industria semiconductorilor este o rețea strâns legată, cu ramificații în întreaga lume, formată din zeci de mii de companii. Asta face ca fiecare cip să fie produsul diviziunii internaționale a muncii, iar progresul acestei industrii în ultimele decenii a făcut posibil ca, într-un ritm uluitor, computerele să devină mai mici, mai rapide și mai puternice. Industria semiconductorilor este destul de tânără în comparație cu alte ramuri ale economiei. În 1947, John Bardeen, Walter Brattain și William Shockley au conceput tranzistorul, iar zece ani mai târziu, Robert Noyce și Jack Kilby au inventat circuitul integrat, ambele invenții primind ulterior Premiul Nobel. Fără aceste două descoperiri, computerele așa cum le știm și le folosim în prezent ar fi de neconceput. Cel mai cunoscut material semiconductor este și astăzi siliciul, motiv pentru care „Silicon Valley” îi poartă numele.

În 1965, un cercetător pe nume Gordon Moore a publicat un eseu cu titlul sobru „Cramming more components onto integrated circuits”, tradus drept „Adunarea mai multor componente pe circuite integrate”. În el a făcut o predicție îndrăzneață și revoluționară: numărul de tranzistoare care se încadrează pe un microcip se va dubla în mod regulat, astfel încât puterea de calcul va crește exponențial. Teza a intrat în istoria IT ca „Legea lui Moore” și s-a adeverit.

După cum se știe, Moore însuși a câștigat mult din asta, a fondat compania americană de cipuri Intel, pe care a gestionat ani de zile, împreună cu alți inventatori. O comparație ne arată cât de impresionant este procesul rapid de miniaturizare: în timp ce, în anii 1970, câteva mii de tranzistoare se aflau pe un cip, decenii mai târziu există miliarde, iar un fir de păr uman este de o mie de ori mai gros decât structurile care sunt aplicate în prezent circuitelor.

Drept urmare, microcipul a devenit o forță omniprezentă a secolului XXI. El poate efectua un număr de operații de nouă cifre dintr-o clipită și poate stoca conținutul cărților în biblioteci.

„Semiconductorii reprezintă cea mai importantă componentă a tuturor produselor moderne și, prin urmare, sunt un bun foarte important pentru viața economică de astăzi”, precizează Thomas Mikolajick, profesor de nanoelectronică la Universitatea Tehnologică din Dresda. Afirmația sa este perfect aplicabilă Americii, Europei, Japoniei și, de asemenea, Chinei, care găzduiește cel mai mare producător de computere din lume (Lenovo) și doi dintre cei mai importanți patru producători de telefoane mobile de pe planetă (Huawei și Xiaomi). Două dintre cele mai puternice cinci supercomputere se află în China și tot aici au apărut și companii de internet și inteligență artificială precum Alibaba, Baidu și Tencent. În zilele noastre, peste jumătate de miliard de chinezi folosesc smartphone-ul în fiecare zi pe post de portofel digital, în timp ce americanii încă completează zilnic 28 de milioane de cecuri pe hârtie.

Pentru ca aceste produse și servicii să funcționeze, în ultimii trei ani, China a importat toate tipurile de dispozitive semiconductoare în valoare de aproape un trilion de dolari. Și pentru acest an, Asociația Chineză a Industriei Semiconductorilor prezice importuri de 300 de miliarde de dolari, mai mult decât pentru petrol. Cu toate acestea, industria cipurilor s-a dezvoltat în paralel cu ascensiunea economică a Chinei. Tensiunile geopolitice amenință globalizarea, așa cum nu au mai făcut-o de mult timp.

Există în prezent doar câțiva concurenți în domeniul producției de nanometri. De exemplu, Intel și compania sud-coreeană de electronice Samsung, care produce nu doar microcipuri, ci și smartphone-uri, televizoare, prin urmare, este un furnizor ambivalent pentru producătorii de dispozitive precum Apple și, în cele din urmă, TSMC din Taiwan.

Dispozitivele, de care nu numai TSMC are nevoie pentru producerea cipurilor, provin în principal de la furnizorul american Applied Materials, care este liderul pieței mondiale în acest domeniu, sau de la compania japoneză Tokyo Electron. Pentru un proces important în cadrul producției de cipuri, așa-numita litografie ultravioletă extremă, dispozitivele de la compania olandeză de inginerie mecanică ASML sunt indispensabile. La rândul său ASML se bazează pe înalta tehnologie a companiilor tradiționale germane Zeiss și Trumpf.

În Germania există, de asemenea, un centru de producție de semiconductori în vecinătatea orașului Dresda și anume Globalfoundries, care a luat naștere din compania americană de calculatoare AMD (Advaced Micro Devices). Grupul industrial german Bosch a decis acum trei ani să nu își construiască noua fabrică de cipuri în Asia sau America, ci în capitala saxonă, Dresda. Cu numeroase institute de cercetare și laboratoare de dezvoltare, Dresda este chiar cea mai mare locație de producție de cipuri din Europa, de care depind aproximativ 20.000 de locuri de muncă.

În cele din urmă, există cel mai mare producător german de semiconductori Infineon, specializat diferit însă. „După separarea de Qimonda, Infineon și-a schimbat accentul în mod semnificativ, deoarece zona în care sunt încă lideri de piață este electronica de putere. Acestea sunt cipuri complet diferite, de exemplu cele care controlează o mașină electrică sau sunt utilizate ca invertoare într-un sistem solar”, observă profesorul Thomas Mikolajick. 

În mod deloc surprinzător, conducerea de la Beijing a lansat în 2014, la rândul său, un program în valoare de 150 de miliarde de dolari pentru a construi o industrie internă de semiconductori de înaltă performanță. Acest program a fost legat de un fond de investiții și de o ofensivă organizată de stat, iar un an mai târziu a fost inclus în planul național „Made in China 2025”.

Chiar dacă China vine puternic din urmă în acest domeniu, majoritatea experților cred că mai are mult de recuperat pentru a ajunge la nivelul SUA. Cea mai mare companie chineză este Semiconductor Manufacturing International Corporation (SMIC), dar nu este clar în ce măsură poate fi SMIC pentru Huawei o alternativă la TSMC. Potrivit criticilor domeniului, este destul de probabil ca autoritățile de la Beijing să nu stea cu brațele încrucișate pe măsură ce stocul de cipuri se epuizează.

Articol de Alexander Armbruster și Stephan Finsterbusch

https://www.faztneaktuell.de/wirtschaf digitec / wie-die-usa-computerchips-als-machtmittel-gegen-china-einsetzen-16951654.html      

Traducerea:Rador