Preocuparea vine în urma unor avertismente anterioare care vizau utilizarea arme chimice și în alte regiuni de dezescaladare, în sud-est, înainte de ofensivă, fără a mai vorbi despre utilizarea acestor arme de distrugere în masă de la începutul războiului, unele chiar anul trecut, fapt care a determinat utilizarea rachetelor Tomahawk și distrugerea unor facilități de stocare, producere și lansare a acestor tipuri de arme în zona aflată sub control sirian. Avertismentul public are multiple valori de întrebuințare: mai întâi subliniază faptul că discuțiile nu au vizat puncte de apropiere între părți(dincolo de agenda reală) pe linia ruso-americană, mai ales în această perioadă când cercetările investigatorului special Muller și dezvăluirile din procesul Manafort au făcut primele titluri, ca și mai recenta colaborare a lui Allen Weisselberg, șefului financiar al Organizației Trump cu investigatorii, de la care a primit imunitate.

Dar poate cel mai important semnal este cel al dorinței SUA de a se implica în Siria din nou, dacă zona Idlib va fi subiectul atacului trupelor loiale regimului, în frunte cu Rusia. E vorba despre o zonă de dezescaladare sub responsabilitate turco-americană, acolo unde au fost deplasați și refugiați toți insurgenții din celelalte regiuni șarjate până acum de către regim. Un asemenea avertisment este extrem de transparent, mai ales că vine într-un moment crucial al evoluției ce implică inclusiv tensiuni turco-americane, dar și elementul de cooperare în această regiune din Siria, pe care SUA vrea să-l mențină cu orice preț, limitând acțiunile de ruptură mai profundă între cei doi aliați pe restul subiectelor din agenda – sancțiuni economice, manifestări anti-americane, acțiuni internaționale neprietenești.

Dacă SUA a spus Rusiei că va interveni în cazul utilizării armelor chimice, iar acest avertisment a fost făcut public, fiind scăpat pe surse în presa americană, și partea rusă a replicat în spațiul public. Secretarul de stat al MAE rus, Serghey Ryabkov, a avertizat că e posibilă o provocare a insurgenților în regiune cu utilizarea armelor chimice, mai ales că Rusia continuă să afirme că și precedentele atacuri – negate până astăzi vehement și interpretate în mod repetat – ar fi fost provocate de către insurgenții și “spionii americani” în Siria, ca pretext pentru acțiunea americană. “Avertizăm Washingtonul împotriva unei noi escapade militare. Când lucrurile nu merg cum își dorește SUA și aliații săi, atunci sunt pregătite noi provocări”, susține Ryabkov, afirmând că a denunțat procedeul de introducere a legitimității în atacurile americane din Siria.

De altfel, Președintele SUA, Donald Trump, a afirmat și anterior, cu diferite ocazii, că-l va pedepsi pe Al Assad pentru orice utilizare ulterioară a atacurilor cu armă chimică așa cum a făcut-o deja ordonând atacuri limitate împotriva sa de două ori de la preluarea mandatului. Însă, de această dată, avem de a face cu un avertisment livrat direct de către Consilierul pentru Securitate Națională al Statelor Unite omologului său cu elemente specifice, atacul în regiunea Idlib, premeditat și pregătit de către Al Assad, care va avea loc în curând, odată ce trupele pro-regim sunt masate la frontiera provinciei, pregătind atacul. E vorba despre un avertisment serios de tip ultimatum, pe care-l cineva îl livrează înainte de acțiunea iminentă pentru a considera că a avertizat cealaltă parte de replică la acțiunea premeditată, pregătită și gata să fie pusă în aplicare, interceptată și dezvăluită de serviciile secrete.

Sâmbătă și ministrul rus al Apărării, Serghey Shoigu, a lansat propria sa declarație de presă în care denunță provocările prin utilizarea armelor chimice pe care le-ar pregăti Frontul al Nusra, declarată de către SUA organizație teroristă prin legătura sa cu Al Qaeda, și care ar acționa în regiunea Idlib, fiind descoperit de către ruși în altă zonă un laborator în care s-ar putea pregăti clorină, cel mai utilizat gaz de luptă în Siria. Shoigu pretinde că asistența este oferită de către serviciile speciale britanice acestor insurgenți.

Faptul că avem de a face cu o tensionare majoră a relațiilor poate fi deja subliniată de suma de reacții, deși disputa e la nivelul legitimității și a imaginii. Utilizarea de către partea rusă a două formule distincte de producere a provocării reclamate – serviciile americane în cazul MAE rus și serviciile britanice în cazul MApN, insurgenții în cazul MAE și Frontul Al Nusra, în cazul MApN – ca și referirea la organizația recunoscută drept teroristă în SUA arată că încă suntem la pregătirea de luptă și câștigarea credibilității și legitimității de acțiune. Drumul e încă lung până la declanșarea loviturii, dar încordarea e vizibilă, ca și componenta de divergențe tot mai acute între Moscova și Washington vizând Siria, una din zonele unde era cel mai simplu, se zice, ca Rusia să fi livrat potrivit solicitărilor americane și elementelor promise la summitul de la Helsinki Trump-Putin, respectiv retragerea trupelor iraniene de pe teren și reîntoarcerea refugiaților, majoritar sunniți – fapt ce reclama, indirect, retragerea lui Al Assad și a regimului allawit actual.