Tratamentul apărat de la debutul epidemiei cu coronavirus de către profesorul francez Didier Raoult nu ar fi eficace, ba chiar periculos, potrivit unui nou studiu american. Însă, din nou, concluziile pot fi înșelătoare.
Această nouă cercetare nu este rezultatul unui test clinic ci a unei analize a dosarelor medicale a 368 de bărbați internați pentru o infecție confirmată cu noul coronavirus în spitalele pentru vechii combatanți americani, și care au decedat sau au fost externați înainte de 11 aprilie.
Autorii au analizat a posteriori fișele medicale ale acestor pacienți, pe care le-au grupat în trei seturi pentru a le compara: cei tratați doar cu hidroxiclorochină, cei care au primit hidroxiclorochina-azitromicină (un antibiotic) promovat în special de medicul francez Didier Raoult, și cei care nu au primit niciodată hidroxiclorochină.
Proporția pacienților decedați a fost mai mare în rândurile celor care au primit doar hidroxiclorochină (28%) comparată cu grupul care a primit „cocktailul” hidroxiclorochina-azitromicină (22%) și cu cei care nu au primit deloc hidroxiclorochină (11%).
Însă aceste concluzii pot fi înșelătoare pentru că grupul de pacienți care au primit doar hidroxiclorochină a fost inițial mai bolnav și mai expus riscului decât celelalte două grupuri: acesta conținea mai mulți fumători și oameni cu diabet sau cu un istoric cardiovascular și pulmonar.
Autorii au corectat statistic acest dezechilibru inițial și au observat că „a persistat riscul crescut de mortalitate în grupul cu hidroxiclorochină”, scrie 20 Minutes.
Specificitatea pacienților tratați trebuie să conducă, de asemenea, la prudență cu privire la orice generalizare la o întreagă populație. Pacienții studiați au fost toți bărbați, majoritatea negri, o populație mai lovită de epidemia din Statele Unite. Vârsta medie era avansată: peste 65 de ani.
Hidroxiclorochina este unul dintre tratamentele utilizate în mai multe țări ca urgență în cazuri grave de Covid-19, dar există controverse cu privire la impactul ei.
Ideal, științific, este de a efectua un studiu clinic randomizat, în care grupuri de pacienți comparabili ar urma diferite tratamente, la întâmplare. Astfel de studii la scară largă sunt în curs, inclusiv testul european Discovery, dar rezultatele nu sunt încă cunoscute.
Între timp, medicii experimentează molecule și tratamente. Cercetătorii pot privi a posteriori rezultatele, dar în absența protocoalelor armonizate privind durata, dozele, orele de intervenție, gradul de severitate al cazurilor la început, este de tras concluzii fiabile.