SUA-China, la tensiuni neatinse nici de Războiul Rece

La șaptezeci de ani după nașterea sa, China comunistă își afirmă mai mult ca niciodată și fără complexe statutul său de putere antagonistă Statelor Unite.

Relațiile dintre Washington și Beijing arată ca un nou Război Rece. Tensiunile dintre China și Statele Unite se accelerează zi de zi, dar confruntarea generalizată dintre cele două mari puteri are loc de multă multă vreme și analiștii estimează ca ea va dura, cu mult dincolo de  alegerile prezidențiale din acest an din Statele Unite.

„Este dificil de prezis până unde se vor deteriora relațiile dintre Statele Unite și China”, a declarat Shi Yinhong, profesor de relații internaționale la Universitatea Renmin din China, care consideră că cei doi rivali au „început să intre într-un nou Război Rece”.

În ultimele săptămâni, o spirală de sancțiuni, represalii și contra-represalii a alimentat actualitatea sino-americană într-un ritm puternic.

Și dosarele în cauză ilustrează amploarea divergențelor: de la viitorul Hong Kongului, la rolul producătorului de echipamente Huawei în internetul mobil 5G, apoi Tibetul , Marea Chinei de Sud sau minoritatea musulmană uigură din China, supusă persecuțiilor regimului de la Beijing.

Prin urmare, China ar trebui să ocupe un central în campania pentru alegerile prezidențiale din 3 noiembrie, confruntare între Donald Trump, care îl prezintă pe adversarul său democrat Joe Biden ca fiind slab în fața Beijingului.

De fapt, acum patru ani, miliardarul republican a fost ales, printre altele, și datorită promisiunii de a corecta imensul deficit comercial al Statelor Unite cu gigantul asiatic.

Dar dacă a folosit un ton marțial în cea mai mare parte a primului său mandat, acesta a fost în contextul unui război comercial strict, punctat în cele din urmă de un prim acord.

Pentru restul, fostul om de afaceri a fost plin de laude la adresa omologului său Xi Jinping.

Potrivit fostului său consilier John Bolton, Donald Trump a dorit, înainte de toate, să obțină un impuls electoral de la Beijing, sub forma unor achiziții crescute de produse agricole pentru a-și satisface baza rurală de alegători.

Însă pandemia declanșată de coronavirus, detectată pentru prima dată în orașul chinez Wuhan, la sfârșitul anului 2019, a servit în sfârșit ca indicator al unei crize mult mai profunde.

După ce i-a „mulțumit călduros” lui Xi Jinping, la sfârșitul lunii ianuarie, pentru „eforturile sale” de a „îngrădi” virusul, cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite și-a schimbat radical discursul, acuzând China că este responsabilă pentru criza sanitară și economică mondială.

Și a sfârșit îmbrățișând strategia confruntării directe în toate direcțiile, promovată de secretarul său de stat, Mike Pompeo.

Potrivit lui Stephen Walt, profesor de afaceri internaționale la Universitatea Harvard, primele două puteri economnice mondiale sunt angajate într-o „competiție securitară pe termen lung”, „exacerbată de viziuni strategice incompatibile”.

„Seamănă prin unele aspecte cu  Războiul Rece”, a spus el pentru AFP, estimând că  rivalitatea actuală nu a fost „încă la fel de periculoasă” ca cea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică în secolul XX.

Dacă rivalitatea a existat înainte de epoca Trump, „cauza principală a deteriorării relațiilor se regăsește în ambițiile internaționale crescânde ale Chinei”, în special dorința sa de dominare în Asia, a adăugat Stephen Walt.

La șaptezeci de ani după nașterea sa, China comunistă își afirmă mai mult ca niciodată și fără complexe statutul său de putere antagonistă Statelor Unite.

În timp ce la Washington, clasa politică a jelit speranța de lungă durată  că globalizarea va „normaliza” puterea Beijingului, aducând democrația și libertatea împreună cu prosperitatea economică.

Însuși Mike Pompeo, care a respingea în 2018 orice referire la Războiul Rece, nu mai respinge acum această comparație.

Pompeo a subliniat că economiile americane și chineze sunt mult mai „profund împletite” decât cele ale Uniunii Sovietice și ale Statelor Unite, dar pentru a apăra mai bine necesitatea, pentru țările occidentale, de a-și recăpăta suveranitatea industrială și tehnologică pentru a nu mai depinde de Beijing.

Cu o metaforă militară, ministrul american al Justiției, Bill Barr, i-a avertizat pe gigantii de la Hollywood și Silicon Valley, prea complezenți față de China pe gustul său, cu privire la un „blitzkrieg economic” condus de China pentru a „depăși Statele Unite ca primă superputere a lumii”.

Pentru a recrea blocul împotriva Chinei, administrația Trump ar dori să înroleze și Uniunea Europeană (UE), considerată prea timidă în relațiile cu gigantul asiatic. În numele apărării „libertății” împotriva „tiraniei”.

Această viziune a  Chinei ca „o amenințare ideologică” este greșită, susține Oriana Skylar Mastro, cercetător la think tank-ul American Enterprise Institute.

Prin urmare, ea preferă să nu vorbească despre un „nou Război Rece”, deoarece acest lucru duce, în opinia sa, la adoptarea de „răspunsuri strategice ineficiente”.

Cu toate acestea, „există o posibilitate reală a unui Război Fierbinte între cele două tabere, la niveluri niciodată atinse cu Uniunea Sovietică”, avertizează Oriana Skylar Mastro.

„Statele Unite reacționează la declinul propriei puteri prin creșterea presiunii, indiferent ce face Beijingul”, care, în schimb, fără a înțelege „resorturile politicii americane”, refuză, de exemplu, să-și retragă armele în Marea Chinei Meridionale.

Or, „refuzul Chinei de a liniști Statele Unite ne-ar putea duce la război”,  a spus ea