In sala Teatrului National din Bucuresti se vorbeste soptit. Pe scena s-au instalat bare de metal pentru repetitii si in jurul lor stau aruncate genti, tricouri, sticle cu apa, pe care balerinii le evita gratios in timp ce se incalzesc.
Mai sunt sase ore pana la concertul de diseara si repetitiile debuteaza lent cu „etudes”, miscari standard de balet. Co-repetitor e Julio Arozarena, pentru ca maestrul Maurice Bejart ii insoteste destul de rar in turnee.
Printre balerini, partenerul de incredere al coregrafului si directorul adjunct al Companiei Bejart Ballet, Gil Roman, care evolueaza ca solist in spectacol. Un cantaret la orga le acompaniaza „studiile” fix o ora si jumatate, exact cat se stabilise.
Trupa lui Bejart e la fel de cosmopolita precum coregrafia maestrului, o combinatie de tehnici clasice cu inovatii inspirate de senzualitatea culturii orientale.
Cei 35 de balerini care danseaza pe scena Nationalului, in exclusivistul „L’Amour - la Danse” (prezentat in cadrul Intalnirilor JTI, sub „umbrela” Festivalului „George Enescu”), vin din toate colturile lumii, de la Rusia, Cuba sau Argentina, la Romania.
Una dintre balerinele stagiare in trupa este Oana Teodora Cojocaru. Inainte de a ajunge pe scena, dansatorii trec prin scoala Rudra de la Lausanne, dupa ce au fost selectati chiar de Bejart sau de maestri de balet precum Azari Plissetski.
In 20 de ani, de cand a fost infiintata de maestrul francez, compania a adunat 1.200 de costume, are 60 de tone de decoruri in depozit, peste 1.000 de perechi de pantofi, 200 de proiectoare de lumini. In fiecare an, dansatorii pornesc in turnee prelungite si parcurg peste 80.000 de kilometri.