O temă de cercetare neconvenţională: 18 studenţi ai Universităţii din Wageningen (Olanda) au petrecut cinci zile în România pentru a explora producţia tradiţională de brânză din zona Sibiului, ca temă la un curs de master.
Cei 18 au sosit în România pe 8 iunie şi au avut ocazia să cunoască producători tradiţionali de brânză, să viziteze ferme şi să le ia interviuri ţăranilor pentru a studia atât lanţul de producţie a brânzei, cât şi efectele aderării ţării la Uniunea Europeană.
„Grupul nostru s-a bucurat de ospitalitatea celor cu care s-au întâlnit în România. Pentru unii, această cercetare le-a permis pentru prima oară să cunoască şi să observe oieritul şi producţia brânzei”, explică Adele Arendse, coordonatoarea studenţilor.
Cei 18 tineri urmează, în prezent, cursul de doi ani de Master în Dezvoltare Rurală şi Inovare, la Universitatea Wageningen din Olanda şi provin din Europa (Germania şi Olanda), Africa (Africa de Sud, Zimbabwe, Tanzania, Etiopia şi Eritrea), America de Sud (Columbia şi Bolivia), Canada şi Indonezia.
La muls de oi
„Am fost uimiţi de viaţa plină de greutăţi şi provocări cărora le fac faţă oierii, în special în lunile de iarnă. Cu toate acestea, din cauza declinului transhumanţei, rolul cultural valoros jucat de oieri dispare în favoarea altor slujbe în alte ţări”, potrivit lui Adele Arendse.
Aceasta a observat că fermierii români sunt prea confuzi când vine vorba de subvenţiile pentru agricultură şi activităţile legate de ele. „Fermierii nu par a avea suficiente informaţii pentru a folosi acest sprijin care este destinat dezvoltării şi susţinerii sectorului agricol în România”.
Totuşi, viaţa lor le-a părut străinilor idilică pe alocuri. „Am simţit că prea puţină atenţie este acordată acestor poveşti, care sunt parte a oricărei culturi şi de aceea am simţit că mai multe oportunităţi ar trebuie oferite oierilor pentru a-şi face cunoscute viaţa, greutăţile, bucuriile lor, care fac parte din cultura română”, subliniază coordonatoarea grupului.
Cei 18 vizitatori au observat contrastele şi asemănările dintre fermele mari şi cele mici pe care le-au vizitat, de la numărul de oi, până la echipamentul folosit în producţia brânzei. „Fermele mari folosesc utilaje din oţel inoxidabil iar fermele mici folosesc vase din lemn. Dar, asemănarea izbitoare este că procesul producerii brânzei este neschimbat – chiar şi la producţia pe scară largă. Acesta a fost cel mai interesant lucru observat”.
Turişti privilegiaţi
Excursia de studii în zona Sibiului a fost un privilegiu pentru vizitatori, spune Adele Arendse. Ei au văzut nu numai lucruri la care turistul nu are niciodată acces, dar au şi câştigat cunoştinţe de detaliu care să îi ajute la tema principală a cercetării pentru şcoală: ce s-a schimbat pentru fermierii din lanţul de producţie a brânzei în regiunea Sibiului în cursul ultimilor cinci ani (inclusiv identificarea actorilor, cercetarea lanţului de producţie) şi cum aceşti diferiţi actori răspund la problemele integrării europene.
Astfel, studenţii au vizionat un documentar despre oierit, apoi au vizitat o stână, au învăţat să mulgă oi, au mers la o fermă mare, apoi la o fabrică de prelucrare a laptelui de vacă. Au urmat întâlniri cu producători de brânză şi vizitarea unui târg de produse tradiţionale organizat de Asociaţia Grupul de Iniţiativă Radu Anton Roman/Slow Food Bucureşti Valahia Gusturilor.
Ei au fost impresionaţi de faptul că majoritatea producătorilor de brânză nu numai că obţin laptele, dar îl şi procesează şi îşi vând produsele la piaţă, fie că sunt ferme mici (la nivelul satului, comunei) ori ferme mari (pieţe în aer liber şi alte pieţe alternative). „Am apreciat varietatea de brânzeturi produse şi disponibile în România, respectiv telemea, caş, brânza de burduf şi urda”, precizează Adele Arendse.
Problemele identificate de studenţii olandezi pe piaţa producţiei de brânză, după aderarea României la Uniunea Europeană:
- liberalizarea pieţei precum şi accesul restricţionat la pieţele formale (acces prea scump datorită taxelor ridicate şi a costurilor ridicate de acces în piaţă)
- lipsa forţei de muncă (datorită deschiderii pieţelor muncii din Uniunea Europeană)
- birocratizarea din ce în ce mai crescute a administraţiei publice (mai multă documentaţie, ceea ce este preocupant şi costisitor pentru fermieri)
- scăderea preţului laptelui de vacă, ceea ce a mărit numărul de oi crescute, introducerea de prevederi de igienă mai stricte precum şi a unor reguli şi standarde
- incapacitatea fermelor mici de a accesa subvenţiile disponibile pentru a se extinde şi a creşte gradul de condiţii igienice de producere în mod tradiţional a brânzei
- lipsa de încredere între fermieri (înţeleasă din rezistenţa acestora de a forma asociaţii de fermieri pentru a da tărie vocii şi puterii fermierilor în negocierile privind produsele şi piaţa) precum şi între fermieri şi guvernul României
Recomandările noastre
