S-a rupt lanțul de iubire între președintele filipinez Rodrigo Duterte și cel chinez Xi Jinping. Într-adevăr, după o perioadă de 3 ani de relativă înțelegere, după ce Duterte a renunțat și la rezultatul procesului de la Curtea internațională de justiție care-i dădea câștig de cauză și recunoștea suveranitatea asupra insulelor din arhipelagul Sprartly către Filipine, astăzi controversatul și originalul președinte filipinez a lansat cele mai acute amenințări asupra Beijingului.

Astfel, de la începutul anului, din ianuarie, China a aplicat asupra insulei Thitu din lanțul Spratly strategia roiului, trimițând câteva sute de nave în imediata apropiere a insulei. Flotila de nave țânțar chineze este alcătuită din nave de pescuit, din nave ale pazei de coastă chineze și din nave ale Armatei populare chineze, deopotrivă. Dar observațiile făcute asupra modului de acțiune a acestor nave arată apropierea celor de pescuit în imediata apropiere de mal, celelalte mai departe, fără ca să se întindă vreo plasă de pescuit. Deci nici o plasă nu e lăsată la apă, iar navele de pescuit în cauză sunt, de fapt, nave ale miliției chineze făcute să acorde sprijin și să pară civile alături de celelalte componente ale flotilei, care le protejează.

Acest melanj de nave militare și civile, respectiv de pescuit, sunt formula unui război hibrid ce poate reprezenta o negare credibilă a implicării directe și asumate chineze. Astfel, forțele armate filipineze nu pot identifica și nici măcar număra vasele care crează această armada de atac roi în preajma insulei, cu rol de intimidare și presiune, pentru că vasele chineze vin și pleacă, se schimbă între ele și nu stau un timp îndelungat. Acest du-tevino permite identificarea dificilă a vaselor pentru tragerea la răspundere și persistența roiului de vase liliputane asigură presiunea constantă.

Astfel, majoritatea vaselor stau la 2-5,5 mile distanță de țărm și se fac că pescuiesc, observând mișcările de pe țărm. Navele au transponderele închise pentru a-și ascunde activitatea și a nu fi urmărite simplu prin sistemul automat de identificare folosit de marina și navele din întreaga lume. Insula Thitu e situată la nici 22 km de reciful Subi, unul din principalele locuri fortificate de către Beijing în Marea Chinei de Sud.

Unica șansă de responsabilizare a Chinei, asumată de către MAE filipinez, a fost somarea MAE chinez să repudieze navele, în caz contrar Manila asumând faptul că Beijingul le dirijează. Firește, dacă vor continua navigarea astfel, Filipinele au anunțat că vor lua „măsuri adecvate” împotriva lor.

Dar președintele Duterte a fost cel mai dur, anunțând că va pregăti trupele pentru o misiune suicidară în orice loc China ar deplasa trupe pe teritoriul suveran filipinez. De altfel, amenințări ale administrației Duterte au mai fost la adresa prezenței militare chineze în zone disputate din Marea Chinei de Sud, vizând mai ales orice încercare a Beijingului de a exploata resurse de gaz și petrol din platoul continental, caz calificat în mai 2018 de către ministrul de Externe filipinez drept caz de război, pe care Filipinele îl vor declanșa pentru a se apăra.

Prietenia cu China se oprește, în cazul lui Duterte, la atentatul la suveranitatea Filipinelor asupra teritoriilor sale și asupra insulei Thitu-Pagasa, după numele său filipinez. „Să fim prieteni, nu atingeți insula Pagasa și restul,” a spus Duterte. „Dacă faceți mișcări acolo, schimbăm foaia. Le voi spune soldaților mei să se pregătească de o misiune suicidară.” Duterte a susținut că nu e vorba despre o amenințare, nu-și pledează cauza în fața nimănui și nici nu se roagă de nimeni. E doar un sfat dat prietenilor să se oprească, pentru că are soldați acolo. E vorba despre o garnizoană militară filipineză și de 100 de civili pe insula situată la 500 km de Palawan, cea mai apropiată insulă din arhipelagul filipinez, locuită în mod substanțial.

Marea Chinei de sud este una din zonele cele mai disputate regiuni ale globului, după ce China a plecat la drum cu linia celor nouă puncte și revendicări ale culuarului de transport de aici. Tensiunile au crescut anul acesta vizând coridorul navigabil din regiune, disputat de China cu Vietnam, Malaesia, Brunei sau Taiwan. Manila consideră mișcările chineze drept provocatoare, ilegale și o violare directă a suveranității filipineze, asta deși Duterte a considerat, la începutul mandatului său, că există posibilitate de tranzacționare a situației și de negociere inclusiv a hotărârii Curții Internaționale de Justiție pronunțată în favoarea Filipinelor, pentru că țara sa are nevoie de relația comercială cu China.

China a amenințat că va continua operațiunile sale în regiune, declarând unilateral și o zonă fără survol, mai ales că în luna mai 2018, Bejingul a anunțat aterizarea cu succes a primelor bombardiere în regiune, pe pistele artificiale construite pe insule artificiale construite peste recifi de corali din regiune pentru a controla complet zona. Militarizarea regiunii este evidentă, dar și acțiunile ofensive și agresive ale Chinei, marcate și de operațiunile de salvgardare a libertății de navigare pe care le desfășoară periodic SUA în regiune, ca și la nivel aerian, pe zona de interdicție declarată unilateral de către China.