Începând cu 2020, situația Serbiei a devenit și mai sumbră. Guvernul de la Belgrad, aflat efectiv sub controlul strâns al președintelui Aleksandar Vučici și al Partidului său Progresist Sârb (SNS), a dus situația internă într-un punct în care aderarea la UE nu mai e în interesul politic sau economic al țării. Cinci probleme-cheie indică faptul că Serbia a luat-o în altă direcție, explică sursa citattă.

În primul rând, cruciada publică împotriva UE. Lipsa unor progrese clare ale Serbiei către integrare nu a făcut decât să determine unele state UE să devină sceptice față de extindere. Criza actuală de identitate a UE a motivat țări ca Franța și Olanda să privească cu scepticism o aderare a candidaților din Balcanii de Vest.

Dar ideea de membru UE a pierdut din sprijin și în rândul cetățenilor sârbi, iar președintele Vucici a profitat de acest lucru. S-a văzut mai ales în cazul gestionării pandemiei, Vucici adoptând tactica victimizării, cu acuzații la adresa Bruxelles-ului. Așa că nu e surprinzător că entuziasmul față de UE a scăzut și doar jumătate dintre sârbi ar vota în favoarea aderării la UE, în timp ce crește admirația față de China.

În al doilea rând, rămâne problema Kosovo, una extrem de sensibilă pentru guvernul de la Belgrad. Iar Serbia nu va renunța niciun minut la pretențiile sale asupra fostei provincii care și-a declarat independența în 2008. Chiar dacă progresul către aderarea la UE îi este condiționat Belgradului de îmbunătățirea relațiilor cu Pristina, pretențiile Serbiei referitoare la Kosovo vor continua să primeze în fața oricăror potențiale perspective de aderare.

O a treia problemă ține de respingerea vizibilă a valorilor UE. În Serbia, statul de drept, independența mass-media, desfășurarea alegerilor libere și corecte și păstrarea libertăților civile se află sub o presiune politică imensă.

În al patrulea rând, Serbia și-a făcut prieteni și dușmani noi. Este știut că Vucui a intensificat relațiile Serbiei cu China, care a promis investiții mari în infrastructură și un flux considerabil de capital în economia națională. O relație care se adaugă tradiționalei legături istorice cu Rusia. Doi aliați care nu vor cere respectarea normelor interne privind drepturile omului în schimbul sprijinului lor oferă Belgradului varianta desprinderii de Bruxelles. Între timp, UE rămâne un furnizor fiabil de fonduri pentru Serbia.

Și, în ultimul rând, conștientizarea, de către Belgrad, că actualul status- quo merită păstrat. În timp ce Belgradul continuă să ofere iluzia că țara se angajează să lucreze pentru aderarea la UE, beneficiind de finanțare de la Bruxelles, Vučici și guvernul său fac pași mari în campania de capturare a statului. În paralel, Serbia poate să cocheteze cu Rusia și China, folosind acest lucru ca mijloc de negociere cu UE. În același timp, actualul impas diplomatic privind Kosovo funcționează în avantajul Serbiei.