La începutul lunii noiembrie 2024, Galeria Romană din București a deschis o expoziție dedicată lui Ștefan Sevastre (1926-2017), artist și profesor care a modelat generații de pictori și a contribuit semnificativ la modernizarea artei românești. Această expoziție marchează un moment important în recunoașterea operei sale, mai ales prin prisma influenței exercitate asupra contemporanilor și discipolilor săi, mulți dintre aceștia ajungând artiști consacrați. Expoziția din cadrul Galeriei Romane se desfășoară chiar înainte de ceea ce ar fi fost aniversarea a 98 de ani de la nașterea artistului, fiind un omagiu adus de către fiul său, Doru Sevastre.

Ștefan Sevastre și-a început studiile de artă în perioada postbelică, la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu,” unde a studiat sub îndrumarea maeștrilor Nicolae Dărăscu și Jean Alexandru Steriadi. Mai târziu, a predat pictura la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București între anii 1962-1988, influențând decisiv o nouă generație de artiști români.

Emil Ene, coproprietarul galeriei, explică motivația acestei expoziții prin relația de prietenie și respect reciproc dintre Sevastre și Paul Gherasim, un alt nume de referință al artei românești: „Dedic această expoziție lui Paul Gherasim, deoarece am avut la un moment dat o discuție despre Ștefan Sevastre. Era un om pe care dl. Paul Gherasim îl prețuia foarte mult, erau prieteni. De-a lungul existenței Galeriei Romană, trebuie să vă mărturisesc, am gândit mai multe expoziții în urma discuțiilor cu dl. Paul.”

Ștefan Sevastre, un deschizător de drumuri

Mihai Sârbulescu, curatorul expoziției, remarcă că Sevastre a fost nu doar un artist, ci și un deschizător de drumuri pentru abordarea artistică în educație. El descrie cum, în cadrul Liceului Tonitza, Sevastre a dezvoltat un stil didactic propriu, distinct de cel promovat de colegii săi din Timișoara, dar la fel de profund ancorat în valorile tradiției moderniste. „Demersul lui Ștefan Sevastre, atât plastic, cât și didactic, este paralel cu cel al colegilor săi de la Timișoara, dar aproape complet diferit. Tocmai această autonomie a ideilor și a stilului său îl face unic,” subliniază Sârbulescu.

 

Printre lucrările din expoziție, Sârbulescu a inclus opere din toate etapele carierei lui Sevastre, de la primele sale experimente până la lucrările de maturitate, în care „imaginea lui Sevastre este atât de percutantă încât are acuratețea unei sigle,” după cum observă criticul. Fiecare lucrare dezvăluie câte un aspect din complexa personalitate a artistului: de la delicatețea griurilor calde și reci la rigoarea compoziției geometrice, Sevastre ne invită să contemplăm o pictură de o „seninătate și liniște” surprinzătoare.

Doina Mândru, istoric și critic de artă, vorbește despre rigurozitatea tehnică și spirituală care definește opera lui Sevastre: „Pictura lui Sevastre stă foarte bine, dincolo de accidentele conservării și ale depozitării. Este o lecție absolută de măiestrie tehnică.” Mândru explică faptul că artistul a reușit să creeze o artă profund intelectualizată, în care geometria joacă un rol esențial, revelând „adevărul bine cunoscut tuturor pictorilor: geometria este regina compoziției, cea care compune o imagine.”

Geometria nu este un concept rece

Criticul Adriana Botez-Crainic amintește că, deși geometria poate părea un concept rece, în arta lui Sevastre ea capătă o sensibilitate aparte. „Acești artiști sunt foarte sus; în Europa nu s-a făcut pictura care s-a făcut în România,” spune ea, considerând că, prin intermediul geometriei și al abstractizării, Sevastre a creat o punte între tradiția modernistă europeană și sensibilitatea românească.

Doina Mândru, critic de artă, afirmă că Sevastre rămâne un model de rigoare și rafinament tehnic, iar lucrările sale continuă să impresioneze prin armonia formelor și echilibrul subtil al culorilor. Pictura lui nu este destinată doar decorării unui spațiu, ci oferă un spațiu de meditație și introspecție.

„Este îngrozitor să nu fii pictor și să vorbești despre pictură, mai ales când ești în prezența atâtor pictori,” mărturisește Emil Ene, oferind astfel o perspectivă asupra provocării de a înțelege profunzimea unei astfel de opere. Totuși, expoziția lui Sevastre ne permite să ne apropiem de acest univers și să ne bucurăm de o artă care, după cum remarcă Mândru, nu este decorativă, ci profund meditațională, o „pictură de șevalet” ce îndeamnă la introspecție.

Admirator al lui Mondrian

Stilul lui Sevastre se remarcă printr-o abordare unică a formelor geometrice și a abstractizării, fiind influențat de constructivismul european și de avangarda anilor 1920. Admirator al maeștrilor neoplasticismului, în special al lui Mondrian, Sevastre s-a concentrat pe crearea unei picturi „de o seninătate și liniște” remarcabile. Printr-un proces continuu de „negare a materiei,” Sevastre obținea un efect de luminozitate și puritate, care păstrează esența compoziției fără a altera textura sau materialitatea picturii.

Sevastre a fost mai mult decât un pictor, fiind de asemenea curator al unor expoziții emblematice în peisajul cultural românesc: „Geometrie și sensibilitate” (1982), „Artă și știință” (1985) și „Însemne ale pictorului în geometrie și materie” (1993). Prin aceste evenimente, artistul a creat platforme de discuție despre spiritualitatea și geometria artei, influențând în profunzime arta românească de avangardă.

Expoziția dedicată lui Ștefan Sevastre poate fi vizitată la Galeria Romană din București până la finalul lunii noiembrie. Aceasta este o oportunitate rară de a explora opera unui artist de referință, care a redat artei românești o dimensiune modernă și a marcat profund peisajul artistic al României.