Utilizarea linguriței la împărtășanie, specifică cultului Bisericilor Ortodoxe și Bisericii Greco-Catolice, este un act liturgic a cărui materializare depinde strict de responsabilitatea privată a preoților și credincioșilor, cenzurarea acesteia nefiind atributul statului, arată dr. Cătălin Raiu (foto), reprezentantul României în panelul de experți pe libertate religioasă al OSCE, într-un Apel intitulat „Înțelegere justă și moderată a libertății religioase”.
În perioada următoare va fi nevoie de mult calm și mai ales de efortul comun, al statului, cultelor religioase, presei și publicului de a înțelege pe de o parte că orice agresiune la adresa libertății religioase poate avea efecte foarte nocive pe termen lung, iar pe de altă parte că suntem cu toții responsabili nu doar de reconstrucția socială post-pandemie, dar și de a contribui la consolidarea capitalului social, atât de vital în perioade de criză.
Într-un regim politic democratic și bazat pe domnia legii, politicile statului în materie de viață religioasă nu trebuie generate nici de un exces de protecționism bisericesc, nici de secularism exacerbat, ci de principiul libertății religioase. Atunci când statul reglementează viața religioasă trebuie să aibă ca prioritate accesul cetățenilor la exercitarea libertății religioase, atât în dimensiunea ei privată (forum internum), cât și în dimensiunea ei externă sau asociativă (forum externum).
Conform standardelor internaționale (ale ONU, OSCE, UE, Biroul pentru Libertatea Religioasă Internațională din cadrul Departmentului de Stat al SUA etc), statele nu pot suspenda libertatea religioasă nici în stare de război și nici în stare de urgență, se arată în Apel Cătălin raiu, doctor în științe politice.
Însă, libertatea religioasă în dimensiunea ei externă poate fi restrânsă pentru restabilirea ordinii și securității publice sau în situații de pandemie ca măsură excepțională și cu îndeplinirea următoarelor condiții:
- să fie prevăzută de lege;
- să servească unor scopuri ale corpului politic în integralitatea lui (protejarea securității, a ordinii publice, a sănătății etc.);
- să fie nediscriminatorie în limbaj și aplicabilitate;
- să servească strict scopului și perioadei anunțate.
În afara acestor principii minimale, intruziunea statului în viața bisericească este o atitudine anti-democratică și are potențialul de a crea pe termen lung atât precedente periculoase, cât și gesturi de ură la adresa membrilor comunităților religioase, mai arată Cătălin Raiu.
„Statul nu are căderea de a recomanda neexercitarea libertății religioase prin evitarea accesului la anumite practici liturgice (ex: euharistia).
„Modul în care ritualul euharistic se desfășoară ține strict de responsabilitate individuală și comunitară a membrilor unei organizații religioase, care trebuie să implementeze singură, în limitele cadrului juridic general stabilit de către autorități, cele mai sigure măsuri de protecție împotriva răspândirii virusului.
Principiul neutralității statului:
Statul român nu este laic, ci neutru din punct de vedere religios, conform Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă. Neutralitatea religioasă a statului este unul dintre principiile liberalismului politic și este împărtășită de majoritatea statelor democratice europene.
Acestea nu au căderea de a utiliza un referențial teologic în politicile publice și nici dreptul de a reglementa reguli de cult sau/și comportamente liturgice.
Utilizarea linguriței la împărtășanie, specifică cultului Bisericilor Ortodoxe și Bisericii Greco-Catolice, este un act litugic a cărui materializare depinde strict de responsabilitatea privată a preoților și credincioșilor, cenzurarea acesteia nefiind atributul statului.
Principiul nediscriminării:
Reglementarea vieții religioase nu poate fi făcută pe principii discrimatorii. Faptul că prin recomandările emise recent statul țintește doar anumite practici liturgice specifice Bisericilor răsăritene (practici complet diferite față de cele islamice, mozaice, evanghelice etc.) poate avea efecte foarte periculoase pe termen lung generând relații tensionate între cultele religioase, precum și între culte și stat.
Statul are datoria de a facilita accesul cetățenilor la drepturi și libertăți și de a crea consens, nu tensiuni și clivaje sociale, se mai precizează în Apel.