Noua cursă a înarmărilor în care s-au angrenat astăzi marile puteri și țări ambițioase, precumTurcia, Iran sau Coreea de Nord, și crizele din ce în ce mai dese care apar în relațiile internaționale ne amintesc de riscul imens al unui război nuclear.
În timpul Războiului Rece, URSS și SUA au fost de cinci ori la un pas de un război nuclear devastator, care s-ar fi putut solda cu exterminarea civilizației umane.
Berlin, 1961
În octombrie 1961, la câteva luni după ridicarea zidului Berlinului, un diplomat american a încercat să treacă prin faimosul „Checkpoint Charlie” în Berlinul de Est. Poliția est-germană - a cărei autoritate Statele Unite nu o recunoștea, i-a cerut actele. Diplomatul a refuzat și a revenit cu mai multe jeepuri pline cu soldați. Polițiștii est-germani nu au cedat, De data aceasta, americanii au trimis tancurile.
Declasificări horror. URSS plănuia un tsunami creat de bomba atomică împotriva SUA
FAȚA NEVĂZUTĂ a URSS-ului. Povestea neștiută a unui ”SPION” american, EXPULZAT din RUSIA – Galerie
Sovieticii, fiind avertizați ce se întâmplă, au trimis și ei tancurile . Timp de trei zile, SUA și URSS s-au aflat față în față pe o stradă din Berlin. În cele din urmă, americanii le-au propus sovieticilor să retragă un tanc. Rușii s-au conformat, iar americanii le-au urmat exemplul. Criza s-a încheiat, iar Berlinul de Vest a rămas un avanpost occidental în mijlocul lagărului comunist.
Cuba 1962
Istoria crizei cubaneze este bine cunoscută. Americanii nu puteau să accepte arme nucleare îndreptate asupra lor din Cuba. A fost o eroare de calcul a lui Hrușciov care a vrut să obțină un avantaj strategic rapid nu numai asupra lui Kennedy, ci și asupra propriilor comandanți militari. Deși Kennedy a fost de acord cu un acord secret pentru a elimina rachetele similare ale SUA din Turcia, Hrușciov a fost umilit. Ca urmare, Cuba a fost folosită împotriva lui când, doi ani mai târziu, a fost înlăturat de la putere.
Omenirea întreagă a simțit, însă, pericolul. Dacă americanii ar fi trecut la fapte și ar fi bombardat instalațiile din Cuba unde se aflau rachetele cubaneze, ar fi declanșat foarte probabil un război nuclear. Chiar și un simplu accident sau un moment de panică ar fi putut să se termine cu un dezastru.
Vietnam, 1965
În noiembrie 1965, președintele american Lyndon Johnson a explodat cu furie la o întâlnire cu șefii militari, care doreau ca intervenția recent lansată în Vietnam să fie de proporții uriașe. Johnson i-a acuzat că sunt gata să riște războiul nuclear pentru Vietnam. Președintele SUA nu era, însă, singurul care avea probleme cu generalii.
Povestea avea să iasă la iveală după prăbușirea Uniunii Sovietice, Atunci au apărut memoriile unui aliat politic al lui Hrușciov, Anastas Mikoyan. Acesta relata în amintirile sale un moment teribil, petrecut tot în 1965. Statul Major sovietic, exasperat de bombardamentele Statelor Unite ale Americii împotriva Vietnamului și de acțiunile SUA în Republica Dominicană, a sugerat o acțiune împotriva Berlinului Occidental.
Mai precis, ministrul sovietic al Apărării, generalul Rodion Malinovski, a propus ca în Occident (adică în Berlin și la granița cu Europa de Vest) să se facă o demonstrație militară și să se trimită anumite unități - forțe aeriene și altele în Germania și Ungaria . A subliniat chiar că sovieticii trebuie să fie pregătiți să loviească Berlinul de Vest. Din fericire pentru toată lumea, liderii civili ai URSS nu au agreat ideea, care ar fi putut degenera rapid într-un război nuclear,
Orientul Mijlociu, 1973
După o înfrângere cruntă în războiul de șase zile arabo-israelian din 1967, egiptenii căutau revanșa. În 1973, Egiptul - la acel moment un stat clientelar al URSS și bastionul sovieticilor în Orientul Mijlociu - a executat un atac surpriză asupra Israelului la începutul războiului de Yom Kippur.
Deși egiptenii și aliații lor au obținut câștiguri semnificative, israelienii au contraatacat hotărât. În cele din urmă, au înconjurâ întreaga armată a treia egipteană, amenințând să o distrugă. În timp ce secretarul de stat al SUA, Henry Kissinger, a încercat să-i rețină pe israelieni, Kremlinul a încercat să-și salveze prietenii egipteni, propunând SUA o intervenție militară comună pentru a separa părțile afkate în război.
Americanii s-au prins, însă, că e vorba de o încercare de a aduce trupele sovietice în Orientul Mijlociu. Washingtonul a refuzat. Conducerea sovietică a amenințat că va interveni unilateral, trimițând președintelui Richard Nixon un mesaj pe care Kissinger l-a caracterizat mai târziu drept una dintre cele mai grave provocări pentru Casa Albă trimisă vreodată de la Moscova.
Americanii au răspuns declarând starea de alertă în armată - inclusiv în ceea ce privește forțele nucleare strategice, Din fericire, sovieticii au renunțat la idee înainte de a intra în conflic cu israelienii, care aveau și ei un arsenal nuclear.
Europa, 1983
Ultima alertă majoră a Războiului Rece a avut loc în 1983. Relațiile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică erau reci, iar președintele american Ronald Reagan implementa o politică dură de confruntare.
De cealaltă parte, șeful sovietic Yuri Andropov (fost șef al KGB), era înconjurat de niște bătrâni din ce în ce mai paranoici. Discursul despre „imperiului rău” al lui Reagan, din martie, nu a făcut dect să mărească tensiunea.
În noiembrie 1983, Statele Unite și NATO au efectuat un exercițiu, numit „ABLE ARCHER”. Era vorba de un joc de război conceput, printre altele, pentru a testa canalele de comunicare dintre America de Nord și Europa în timpul tranziției de la operațiunile convenționale la cele nucleare într-un ipotetic nou războiul mondial. Deși comunicațiile erau codate, fiecare mesaj începea cu cuvântul „exercițiu”. Liderii americani și ai NATO au presupus că sovieticii vor înțelege despre ce e vorba.
Ofițerii americani de informații au realizat, însă, curând că Uniunea Sovietică reacționează la ABLE ARCHER ca și cum ar fi de fapt pregătirea pentru un atac nuclear al NATO. Deși strategii sovietici au scris adesea despre posibilitatea ca SUA să lanseze un război sub pretextul exercițiilor militare, nimeni din NATO nu credea serios că rușii se tem de un război pornit din senin.
Reacția sovietică (detectată prima dată de britanici în timpul exercițiului) i-a alarmat pe americani, care s-au străduit să înțeleagă atitudinea irațională a sovieticilor la un simplu joc de război. Odată ce comunicațiile dintre SUA și Europa de Vest au scăzut, sovieticii s-au calmat și ei.
„Fiecare dintre aceste crize ar fi putut duce la o conflagrație globală. Crizele anterioare (cum ar fi blocada de la Berlin din 1948 sau atacul coreean din 1950) ar fi putut duce la război, dar au avut loc înainte ca superputerile să dezvolte stocuri imense de rachete intercontinentale cu focoase nucleare, scrie Tom Nichols, profesor în probleme de securitate națională la Naval War College, pe site-ul nationalinterest.org. Din fericire, aceste crize dintre SUA și URSS s-au încheiat cu bine, nimic nu garantează, însă, că actualele crize nu vor ajunge, la un moment dat, într-o situație fără ieșire.