Pentru a nu știu câta oară, zilele trecute, când am citit articolul colegei mele Simona Ionescu „Răzbunarea lui Kovesi! Dosare penale fabricate lui Tobă și șefului Inspecției Judiciare pentru fapte care nu există” m-am întrebat uluit, la fel ca cetățenii germani, imediat după Al Doilea Război Mondial, atunci când au aflat de crimele comise lângă ei, în numele lor: „Cum a fost posibil aşa ceva?”

Jurnalista a dezvăluit în articolul ei nu doar grave ilegalități comise împotriva unor oameni, exact de către cei pe care îi plătim regește tocmai pentru apărarea legalității în stat, ci și modul în care sunt înlăturați cei care încurcă cu ceva Sistemul, Statul Paralel.

Foarte pe scurt, colega mea demonstrează fără drept de apel cum a fost înlăturat Petre Tobă din funcția de ministru de interne, în anul 2016, pentru că a refuzat absolut legal să desecretizeze documentele clasificate de la Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI), din cadrul Ministerului de Interne, și să le predea DNA. Mai mult, Tobă a mai și sesizat Inspecția Judiciară împotriva Florentinei Mirică, procuror șef serviciu de combatere a corupţiei în justiție, pentru că a folosit unele documente clasificate.

Imediat, pentru Petre Tobă a început un infern. A fost făcut suspect de favorizarea infractorului în dosarul pentru care DNA îi solicitase desecretizările, iar șefa DNA i-a cerut președintelui Klaus Iohannis aviz pentru începerea urmăririi penale împotriva lui, pentru favorizarea infractorului. A urmat demisia lui Tobă, dar lucrurile nu s-au oprit însă aici, după cum arată Simona Ionescu: „Tobă mai este introdus într-un alt dosar penal, tot după ce a avut tupeul să o reclame pe Florentina Mirică, în vara lui 2016. De data aceasta, l-a avut „coleg” de încălcări abuzive ale legii chiar pe șeful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, cel care avizase cercetarea procuroarei Florentina Mirică. Veți constata cât de halucinant este totul în acest dosar”.

În acest al doilea dosar, Petre Tobă a fost cercetat pentru „abuz în serviciu, dare și luare de mită, trafic de influență, cumpărare de influență, fals intelectual, fals în înscrisuri, șantaj și omor calificat” în baza unei plângeri obţinute de la un bărbat cu probleme psihice constatate legal, cercetat penal pentru ultraj împotriva judecătorilor din procesele sale. Foarte important, niciodată audiat de către procuror în cei doi ani cât a durat cercetarea penală a lui Petre Tobă. Nu exista niciun motiv real de audiere, pentru că scopul fusese atins, înlăturarea lui Petre Tobă. După demiterea Laurei Codruţa Kovesi, cheful de Justiție în funcție de fluctuațiile hormonale ale șefei DNA s-a stins. Astfel, au fost infirmate în totalitate acuzaţiile aduse lui Petre Tobă. Omul nu doar că este absolut nevinovat la această oră, dar s-a demonstrat că a fost distrus la modul premeditat. Viaţa i-a fost călcată în picioare pentru că, având legea de partea sa, nu a executat o nelegiuire la care a vrut să-l oblige şefa DNA, Laura Codruța Kovesi.

Ordin complex, venit din partea generalului SRI Florian Coldea, interesat în cel mai înalt grad de a pune mâna pe documentele secrete din Arhiva DIPI, sau dorința de răzbunare a Laurei Codruța Kovesi, pentru că cineva a îndrăznit să pună legea înaintea mendrelor ei botezate „Luptă Împotriva Corupţiei”? Greu de dat un răspuns cert! Cel mai probabil, ambele! Puterea nelimitată de nimic, exercitată de personaje slab educate, precare moral şi cultural, generează un sentiment de superioritate demiurgică. Protagonistul începe să fie convins că stăpânește și că poate opera la perfecţie cu categorii majore, cum ar fi „Binele” sau „Dreptatea”, mai mult decât o pot face Legea, Constituția, Normele și Regulile Democratice, că știe cum să administreze „Răul” pentru a ajunge pe calea „Binelui”. Insul se aşază sub semnul lui „Știu eu mai bine, ce este Bine și ce este Rău!” și începe prăpădul: împărțirea vieții și a morții! Da, au fost oameni care au ajuns nevinovați în pământ! Manoperele deţinătorului Puterii fără limite devin din ce mai paralele cu Legea şi apucă să se împletească din ce în ce mai des cu plăcerea patologică de a face rău pur şi simplu, doar pentru că Marele Bolnav să simtă că are lumea la picioare. Începe să savureze răul, ba chiar să devină dependent de savurarea efectelor provocării lui. Spre exemplu, precum Laura Codruța Kovesi, îşi pune pe peretele din biroul de lucru, deasupra capului, un tablou în care sunt artistic pictate o pereche de cătuşe, sau se aşază în capul scărilor din holul central de la DNA, ca să vadă şi să fie văzută de femeile frumoase scoase în cătuşe pentru a fi duse la arest.

Revenind, citind analiza colegei mele şi punându-mi întrebarea menţionată din capul locului, mi-am amintit de un fapt asemănător: eliminarea prin metode de şmen golănesc a unui ministru din Cabinetul Tăriceanu, din dispoziția lui Traian Băsescu, la începuturile primului său mandat de preşedinte. Am avut o revelaţie: așa au început! Să ne amintim ce a fost atunci!

În vara lui 2006, pe când era ministru al Apărării în Guvernul Tăriceanu, liberalul Teodor Atanasiu a propus ca trupele românești din Irak să fie retrase. Într-o ședință cu scântei, condusă de președintele din acea vreme, Traian Băsescu, CSAT a respins propunerea. Lovitura morală a venit de la doi liberali, membri ai Cabinetului, care au trecut brusc, în timpul ședinței, de partea lui Traian Băsescu: Sebastian Vlădescu, titular la Finanțe, și Răzvan Ungureanu, ministru de Externe, au votat împotriva propunerii propriului lor guvern. Timpul și fapte care urmau să se petreacă aveau să indice cui aparțineau, de fapt, cei doi. Imediat, după un model care avea să-l consacre, Traian Băsescu a pus la cale o combinație în măsură să-l îndepărteze pe Teodor Atanasiu de la Apărare. În acest scop, Adriana Săftoiu, pe atunci consilier prezidențial, a depus în iulie 2006 o plângere penală împotriva ministrului Apărării, Teodor Atanasiu, „pentru abuz în serviciu contra persoanei”. Pretextul a fost găsit într-o declarație a ministrului Apărării, potrivit căreia Adriana Săftoiu era acuzată că manipulează „pe surse” presa în ceea ce-l privește. Ca o paranteză, cei care eram în presă pe atunci ştim că Atanasiu nu mințea. În calitate de fost jurnalist la Rompres și Mediafax, consiliera lui Traian Băsescu, Adriana „Pufuleț” Săftoiu, avea pârghii în mai toate redacțiile, prin care să-i acționeze pe jurnaliștii „deontologi”, exact aceia care aveau să cunoască o tristă consacrare în postura de marionete ale Cuplului Coldea-Kovesi.

Imediat, președintele Traian Băsescu - încă atent la aparențele de legalitate - a însărcinat o comisie prezidențială cu emiterea unei recomandări de aprobare a începerii urmăririi penale împotriva lui Atanasiu. Comisia s-a executat, urmărirea penală împotriva ministrului Apărării a fost începută și, astfel, Traian Băsescu a putut să emită decretul de suspendare din funcția de ministru. Motivul? Unul de tot râsul: „pentru a îndepărta orice suspiciune de influențare a anchetei, având în vedere declanșarea procedurii de urmărire penală”. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu nu a avut încotro, trebuia să fie atent la Justiție, pentru ca ea, Justiția, să nu fie suspectată de fel de fel de chestii.

În pasul următor, Teodor Atanasiu a atacat decizia la Curtea de Apel București. Cum era și de așteptat, acțiunea a fost respinsă de urgență, din prima. Cu toate astea, imediat după respingere, Secția Parchetelor Militare a constatat că fapta invocată de Adriana Săftoiu nu există și a decis, în 27 septembrie același an, neînceperea urmăririi penale împotriva lui Teodor Atanasiu. Cu toate astea, Traian Băsescu a refuzat să decidă, așa cum era și moral, și legal, încetarea suspendării. Drept urmare, Teodor Atanasiu a demisionat, declarând că „cel mai deștept cedează”.

Cei care au acaparat puterea în folosul lor propriu și al Sistemului Paralel coordonat de ei, Cuplul Coldea-Kovesi, au înțeles din Cazul „Atanasiu” și din alte cazuri similare care au urmat, că dacă știi cum să te folosești de Justiție, de magistrații ei cu fisuri în biografii și în conștiințe, poți face tot ceea ce dorești, cu viața oricui, poți scăpa de oricine amputându-i destinul, distrugându-i existența, cariera, familia, anihilându-l ca ființă umană venită pe lume cu niște drepturi teoretic intangibile decât în cazuri bine definite.

Dacă în Cazul „Atanasiu” se poate observa că președintele Traian Băsescu mai avea o urmă de preocupare pentru aparența de respectare a legalității, mai încoace, această preocupare a dispărut treptat, ba chiar în ultima perioadă a lor, Cuplul Coldea-Koveși, care prin gesturile și prin modul lor de popularizare dădeau de înțeles că ei sunt Stăpânii Legii, ai Statului și ai Țării, ai destinului oricărui cetățean român. Nu i-a mai interesat salvarea vreunei aparențe de legalitate, nu a mai fost suficient să-și bage zilnic în venă doza de Putere, la fereală, ci au simțit nevoia să o facă în public, să știe toată lumea și să se teamă. Doi Mari Bolnavi care au reușit să devină stăpânii Fricii. Totuși, cum a fost posibil?