Uniunea Europeană „și-a pierdut ritmul” și trebuie să fie „reinventată radical”, prin combinarea „abordării descendente” a instituțiilor Uniunii Europene cu mișcările ascendente care sunt necesare pentru implicarea electoratului, le va spune George Soros factorilor de decizie și oamenilor de afaceri din întreaga lume prezenți, joi, 1 iunie, la Forumul Economic de la Bruxelles (FEB) 2017.
Soros își va dedica observațiile lui Tommaso Padoa Schioppa, bancherul și economistul care a ocupat funcția de ministru al economiei și finanțelor în Italia, din mai 2006 până în mai 2008. „Am devenit prieteni apropiați și colaboratori. Am lucrat împreună, încercând să salvăm Uniunea Europeană într-un moment în care puțini oameni realizau că aceasta se îndrepta către o criză existențială,” spune el. Soros va sublinia că, dacă Tommaso Padoa Schioppa ar fi încă în viață, „am încerca împreună să salvăm Uniunea Europeană pentru a o reinventa în mod radical… și [a reînvia] sprijinul de care Uniunea Europeană se bucura la un moment dat”.
Soros vede semne de renaștere a Uniunii Europene în alegerea președintelui Macron în Franța, unde „singurul candidat pro-european a obținut ceea ce aparent era imposibil”, în înfrângerea lui Geert Wilders în Țările de Jos și în semnalele din ce în ce mai numeroase că Germania va alege o coaliție pro-europeană în urma „destrămării din punct de vedere practic” a AfD. În opinia sa, cele mai mari surse de speranță sunt mișcările spontane ascendente, organizate în special de tineri, cum este „Pulse of Europe”, care s-a răspândit în 120 orașe pe teritoriul Europei, și campania „Best for Britain”, referitoare la strategiile de votare, condusă de activista Gina Miller. El avertizează însă că „acest lucru nu se va întâmpla de la sine. Cei cărora le pasă de soarta Europei vor trebui să se implice activ”.
Potrivit lui Soros, deși pare „practic imposibil de imaginat” la momentul de față, „procesul cu consecințe extrem de negative” al Brexitului poate fi evitat. Este probabil ca măsurile de tranziție „să fie un proces lung – care să dureze chiar și cinci ani” în locul celor doi ani alocați conform procedurii oficiale. El îndeamnă Uniunea Europeană să adopte un „spirit constructiv” în negocieri și “să reziste tentației de a pedepsi Marea Britanie”. Este destul de posibil în aceste „vremuri revoluționare” ca, în timpul acestui proces de negociere de cinci ani, „Uniunea Europeană să se transforme într-o organizație la care alte țări ca Marea Britanie să dorească să adere”. „Dacă s-ar întâmpla acest lucru,” susține Soros, „cele două părți ar putea dori să fie din nou reunite, chiar înainte să aibă loc separarea… Marea Britanie este o democrație parlamentară. În următorii cinci ani trebuie să aibă loc alte alegeri generale și este posibil ca viitorul parlament să dorească să voteze în favoarea unirii cu Europa.”.
În discursul său, Soros prezintă motivele pentru ceea ce el numește „criza existențială” a Uniunii Europene. Acestea includ creșterea popularității partidelor anti-europene, xenofobe, care se opun valorilor fondatoare ale Uniunii Europene – inclusiv a partidelor anti-liberale care au preluat puterea în Polonia și Ungaria – și faptul că Uniunea Europeană este înconjurată de puteri ostile – de la „Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Egiptul lui Sisi și America pe care Trump ar dori să o creeze dacă ar putea, dar nu poate”.
El susține, de asemenea, că Uniunea Europeană este guvernată de tratate „disfuncționale” și învechite, pe care realitățile politice le fac imposibil de modificat. Rădăcinile crizei actuale se găsesc în Tratatul de la Maastricht din 1992, ai cărui arhitecți „știau că tratatul era incomplet: a creat o bancă centrală, dar nu a înființat o trezorerie comună. Totuși, ei aveau motive să creadă că, la momentul apariției nevoii, voința politică necesară putea fi obținută și putea fi făcut următorul pas înainte. Din păcate, lucrurile nu au stat așa.”
În al doilea rând, tratatele pun pe primul plan țările din zona euro ca „nucleu” al Uniunii Europene, în timp ce alte state membre sunt retrogradate într-o poziție inferioară. „Acest lucru trebuie să se schimbe,” spune Soros. Modificarea unui tratat va fi însă „ultimul pas al unui îndelungat proces. Ar putea trece un deceniu până la reconstruirea încrederii și restabilirea disponibilității de a coopera”.
Conform tratatelor actuale, se așteaptă ca toate țările membre să adere la moneda euro dacă și când se califică – în pofida faptului că „țări precum Suedia, Polonia și Republica Cehă au specificat clar că nu au nicio intenție de a adera la moneda euro”. Acest obiectiv al „uniunii din ce în ce mai strânse” ar trebui abandonat, declară Soros, deoarece întâmpină rezistență din partea unui număr din ce în ce mai mare de țări. „Europa cu mai multe viteze” în care se presupune că fiecare țară se îndreaptă spre același țel integraționist într-un ritm diferit „ar trebui să fie înlocuită cu Europa cu mai multe căi, care ar permite statelor membre o varietate mai largă de opțiuni”.
Soros susține că criza refugiaților, „dezintegrarea teritorială”, precum Brexitul și lipsa unei strategii de creștere economică sunt domenii în care progresul la nivelul Uniunii Europene este indispensabil – chiar și numai prin „coaliții ale voinței”. „Dacă prin cooperare s-ar genera rezultate pozitive, atitudinile s-ar putea schimba, iar unele obiective care în momentul de față sunt urmărite cel mai bine prin coaliții ale voinței ar putea beneficia de participare universală,” declară el. Dintre aceste amenințări, criza migrației – în legătură cu care în prezent fiecare țară își urmărește interesul național, deseori împotriva interesului altor state membre – este cea care „ar putea distruge Uniunea Europeană”. Cu toate acestea, un progres semnificativ în legătură cu această problemă ar putea genera un moment favorabil pentru Uniunea Europeană.
De asemenea, Soros vede „renașterea Uniunii Europene câștigând tot mai mult teren” în creșterea rezistenței față de partidul Lege și Justiție din Polonia și partidul Fidesz din Ungaria. El declară că democrația „trebuie să fie revendicată și protejată chiar de către oameni. Sunt plin de admirație pentru modul curajos în care poporul maghiar a rezistat înșelăciunii și corupției statului mafiot instaurat de regimul lui Orban. Sunt încurajat și de modul energic în care instituțiile europene au răspuns provocării emanate din Polonia și Ungaria”.
Totuși, el avertizează că instituțiile „greoaie și lente” ale Uniunii Europene gestionează cu dificultate situația din cauza normelor Uniunii Europene. „[UE] are nevoie de unanimitate pentru a-și aplica normele. Această unanimitate este dificil de atins când cel puțin două țări, Polonia și Ungaria, conspiră săi o se opună”.
Soros afirmă că Uniunea Europeană „are nevoie de reguli noi pentru a-și păstra valorile, la fel cum „Consiliul European a reușit să salveze moneda euro în 2012 prin introducerea mai multor reguli noi în ultimul moment”.
Soros abordează în mod direct și autoritarismul guvernului Orban și, pentru prima dată în mod public, amenințările acestuia privind închiderea Universității Central Europene (UCE) fondată de Soros în Budapesta și privind ONG-urile cu finanțare internațională:
Primul ministru Orban, afirmă Soros, „a încercat să își deghizeze politicile într-un conflict personal între noi doi și a făcut din mine ținta campaniei sale de propagandă permanentă. Și-a atribuit lui însuși rolul de apărător al suveranității Ungariei, iar mie rolul de speculator al pieței valutare care i-a folosit banii pentru a exercita control asupra Ungariei, în scopul obținerii de profit. Am rezistat cu hotărâre tentativelor lui Orban de a transpune diferențele ideologice dintre noi într-o animozitate personală – și am reușit.
„O astfel de descriere reprezintă opusul a ceea ce sunt. Sunt mândru că am fondat Universitatea Central Europeană care, după 26 ani, a ajuns să se situeze printre cele mai bune cincizeci de universități din lume în domeniul multor științe sociale. Am dotat universitatea cu generozitate, iar acest lucru i-a permis să își apere libertatea academică nu numai de intervenția guvernului maghiar, ci și de cea a fondatorului său.
„Pentru a apăra societățile deschise, nu este de ajuns să ne bazăm pe statul de drept; trebuie, de asemenea, să susținem valorile în care credem. Universitatea pe care am fondat-o și organizațiile pe care fundația mea le susține fac acest lucru. Soarta lor încă nu a fost decisă. Dar sunt încrezător că determinarea lor în apărarea libertății – atât a libertății academice, cât și a libertății de asociere – va pune în mișcare, în cele din urmă, mecanismele lente ale justiției.”