Sportul românesc a ajuns un pacient muribund. Perspective sumbre înaintea Olimpiadei de la Tokyo

Sportul românesc a ajuns la cel mai jos nivel din istorie și căderea continuă zilnic. Problemele sunt multiple și este nevoie de un mega-proiect și investiții pentru a ieși la liman

Ora adevărului, când se va trage linie, va veni în acestă vară, în perioada 24 iulie - 9 august, atunci când Tokyo va găzdui Jocurile Olimpice de Vară.

Cel mai mare eveniment sportiv al Planetei găsește sportul românesc total nepregătit și cu perspective sumbre. Nume grele, care au scris istorie în tenis, canotaj, atletism sau gimnastică, au susținut, miercuri, o conferință presă la Senatul României și au tras un semnal de alarmă legat de starea deplorabilă a întregului sport românesc. Nadia Comăneci, Simona Halep, Ilie Năstase, Alina Dumitru, Camelia Potec sau Gabriela Szabo au cerut oamenilor politici să-și îndrepte atenția și către sport, pe care să-l finanțeze cu resurse consistente pentru marea performanță.

În ultimele două decenii, România a regresat la majoritatea disciplinelor și realitatea nu poate fi contestată. Sporturile de elită ale țării, gimnastica, atletismul, handbalul sau boxul au ieșit din sfera de interes a românilor, din cauza lipsei de rezultate. Există ramuri care rămân pe linia de plutire, dar care au nevoie de bani: canotajul, scrima sau judo-ul.

Antrenorii de la copii și juniori au plecat în afară

Ca discuție generală, cauzele decăderii sunt multiple și au fost discutate de la A la Z de mass-media și specialiști: lipsa de finanțare, infrastructură sărăcăioasă, arie de selecție din ce în ce mai mică. Necazurile încep de la bază, de la copii și juniori, acolo unde antrenorii sunt demotivați și depășiți de realitățile prezentului. Mulți tehnicieni, din toate ramurile sportive, au ales să plece la cluburi sau la federații din străinătate.

Dispariția rezultatelor se vede cel mai bine la sporturile olimpice, adică la disciplinele care trăiesc pentru marele bal ce are loc din patru în patru ani. Să luăm ca reper perioada post-revoluționară și să privim bilanțul medaliilor câștigate la JO.

Din jos în mai jos în ultimii 20 de ani

În 1992, la Barcelona, România își trece în cont 4 medalii de aur, 6 de argint și 8 de bronz. Patru ani mai târziu, la Atlanta, „tricolorii” revin în țară cu 4 medalii de aur, 7 de argint și 9 de argint. Urmează apogeul, în 2000, la Sydney, acolo unde românii urcă de 11 ori pe prima treaptă a podiumului, de 6 ori pe cea de-a doua și de 9 ori pe ultima treaptă.

De aici începe regresul. La Atena (2004), inventarul medaliilor arată astfel: 8-5-6, la Beijing (2008): 4-1-3, la Londra (2012): 2-5-2, iar la Rio de Janeiro (2016): 1-1-3. Bineînțeles, problema nu trebuie privită doar ca o recoltă de medalii. Semnalele regresului au apărut nu numai la JO, ci și la Campionatele Europene și Mondiale.

Reprezentativă pentru haosul din sport este prăbușirea gimnasticii. Nu există o altă ramură la care România să fi făcut atâția pași înapoi. De unde țara noastră dădea naștere legendarei Nadia Comăneci și lansa nume fantastice: Daniela Silivaș, Lavinia Miloșovici, Andreea Răducan, Cătălina Ponor sau Sandra Izbașa, naționala feminină a ajuns în situația în care nu se mai califică la Olimpiadă.

Anul trecut, la Mondialele de la Stuttgart, elevele lui Nicolae Forminte s-au clasat pe locul al 22-lea din 24 de participante. Învățați să privească doar spre podium, românii au aflat că la turneele finale există și astfel de locuri periferice.

Căderea gimnasticii, după demisia lui Belu și Bitang

La Tokyo va fi a doua Olimpiadă consecutivă la care România nu va fi reprezentată de gimnastica feminină. Precedentul, în urmă cu 4 ani, la Rio de Janeiro. Colapsul din gimnastică a început odată cu plecarea cuplului Octavian Belu - Mariana Bitang de la echipa națională. Federația a rămas fără președinte, pentru că Andreea Răducan a demisionat după dezastrul de la Mondialele de la Stuttgart. Acolo unde și naționala masculină a evoluat lamentabil și a terminat pe locul 24 din 25.

Dezastru este și la atletism și box, sporturi intrate într-un anonimat total, din cauza lipsei rezultatelor și a personajelor care să devină cunoscute datorită performanțelor. Federația Română de Box este măcinată de conflicte interne, în timp ce pugiliștii nu se mai califică la Olimpiade și fac figurație la turneele finale.

La JO de la Rio de Janeiro, despre atletismul românesc s-a auzit doar când Marian Oprea a ratat toate cele trei încercări de la săritura în lungime, pentru că de fiecare dată a ratat pragul.

Naționala feminină de handbal are mari emoții înaintea Jocurilor Olimpice, din cauza faptului că nu a obținut încă biletele pentru Tokyo. La Mondialul din Japonia, desfășurat anul trecut, „tricolorele” au eșuat lamentabil și au încheiat competiția pe poziția a 12-a. În perioada 20 - 22 martie, româncele vor participa la un turneu preolimpic și vor lupta cu Muntenegru (țara gazdă), Norvegia și Thailanda. Primele două naționale merg la Jocurile Olimpice. În ceea ce privește alte sporturi de echipă - baschet sau volei - nu existăm. Va participa la Olimpiadă naționala olimpică a României, care n-a mai fost calificată la acest nivel din 1964.

Sporturi care se mențin încă în parametrii performanței sunt scrima, judo, tenisul de masă și canotajul. Cu toate că, legat de ultima disciplină, la începutul anului a izbucnit un scandal uriaș. Președintele Elisabeta Lipă a fost nemulțumită de banii primiți din partea MTS și a spus că ea nu garantează medalii la JO.