Pentru cetăţenii din Stockholm acest scandal este o ruşine naţională. Şi nu e vorba doar de malpraxis. Noul Karolinska ( este vorba de Universitatea de medicină, care are comisia ce acordă anual premiul Nobel pentru medicină) a devenit  (şi nu ne aflăm în Grecia sau Italia, sau în restul Europei mediterane, care văzută din acel Nord reprezintă culmea corupţiei şi a ineficienţei) marea catedrală a risipei şi a lucrărilor fără sfârşit, unde escaladarea costurilor, foarte puţin în concordanţă cu linia protestantă atât de mult fluturată ca un banner al modelului suedez.

 Lucrările trebuia să coste 14,5 miliarde de coroane suedeze, circa 1,5 miliarde de euro. Dar, aproape imediat costurile au început să crească 

Proiectul de lege pentru construcţie a sărit deja la 30 de miliarde de coroane, 3 miliarde de euro, dublul costului prevăzut iniţial. Şi asta nu e tot. Scandalul în scandal, priveşte costurile de gestiune până în 2040, încredinţată aceluiaşi consorţiu pentru o cifră care se apropie de 60 de miliarde de coroane, alte 6 miliarde de euro deci.

Şi te poţi mira când auzi că montarea unei uşi costă 1 milion de coroane, montarea unui robinet 150.000 de coroane, adică 15 mii de euro?  Iar pentru a repara paturile din camerele folosite pentru odihna muncitorilor, 600 mii de coroane pe an, adică 60.000 de euro. Povesteşte un medic: ''Au montat conducta de evacuare pe tavanul departamentului de sterilizare a instrumentelor chirurgicale. Tevile aveau pierderi de lichide şi a început să curgă apă pe cutiile unde erau depozitate instrumentele sterilizate. Un teribil miros de noroi şi mucegai…o enormă risipă din banii publici''.

Sunt voci care vorbesc despre o adevărată  bandă de tâlhari

Iată ce scrie jurnalista Hoglund: '' Când Consiliul judeţean a trebuit să ia decizia finală asupra contractului, acesta a fost considerat atât de secret, încât sistemul audio a fost oprit pentru a evita ca detalii ale acordului să ajungă la urechi neautorizate''. Şi când te gândeşti că în clasamentele Transparency, care măsoară percepţia fiecărei ţări privind corectitudinea propiilor comportamente, Suedia este mereu în vârful clasamentului.. Dar cuvântul de ordine este fără echivoc: ''Suntem o familie, de problemele noastre trebuie să discutăm doar între noi''.

Dar cum e posibilă această inversare a modelului suedez?

Există suspiciunea că pe această temă s-a făcut enorm de mult lobby. La Stockholm domină ''moderaţii''. Catharina Elmaster-Sward, evaluator la bugetul partidului de centru între 2008 şi 2010, este politicianul  care a promovat cel mai vehement soluţia parteneriatului public-privat, chiar dacă ministrul finanţelor din epoca respectivă i-a atras atenţia asupra pericolelor la care se expune.

Astăzi, aceasta este director la Swedish Construction Industry, asociaţia constructorilor. O altă figură implicată este Filippa Desiree Amanda Cay Reinfeld, fiica lui Cay Holmberg, un demnitar al marinei şi fostă soţie a unui politician de prim-plan, Fredrik Reinfeld, care a fost şi prim-ministru şi este în continuare foarte popular în Suedia. Filippa, în timpul aprobării contractului era ministrul Sănătăţii. Odată terminat mandatul şi-a găsit imediat un post cu mare responsabilitate, la Aleris, o companie privată care are un rol substanţial în sistemul de sănătate public. La acest nivel, conflictele de interese fac mai puţină impresie… 

În acest puzzle iată şi figura lui Kristoffer Tamsons, de 42 de ani, astăzi evaluator de trafic şi infrastructură al Zonei Stockholm

Acel om care atunci când Reinfeld era prim-ministu, îi scria discursurile. Cariera sa a fost foarte rapidă. De la ghost writter (persoană care scrie pentru altcineva), a devenit planificator al campaniilor electorale pentru ''moderaţi'', al căror funcţionar a fost în birourile Parlamentului, dar şi consilier municipal. Apoi a trecut şi el în privat, la agenţia de lobby Hallvarsson, titrează Il Messaggero.

Potrivit Fokus Magazine, Tamsons, în clasamentul al celor mai influente 100 de persoane din Suedia, este pe locul 54. Iar sufletul politic al acestei operaţiuni este considerat tocmai el. Şi astfel, spitalul scandalurilor infinite, care trebuia să fie floarea la ureche, devine ruşinea naţională, cu toate că această veche instituţie dedicată principesei Carolina, Karolinska (din care spitalul cu pricina face parte), este casa premiilor Nobel pentru medicină.

 

Te-ar putea interesa și: