Aventurile lor din cluburi le-au creat acestora reputaţia de bărbaţi fatali, dar cei doi mai aveau ceva în comun, ceva solid: îi urau pe nazişti. Popov era mai vocal, fapt pentru care a intrat de multe ori în conflict cu studenţii Universităţii din Freiburg, dar care a atras şi atenţia autorităţilor. Astfel, în 1937, chiar când plănuia să plece la Paris pentru a sărbători finalizarea studiilor doctorale, tânărul a fost arestat de Gestapo.

Jebsen l-a sunat imediat pe tatăl lui Popov, care şi-a folosit relaţiile sus-puse cu guvernul iugoslav şi a reuşit să-şi elibereze fiul. Opt zile a stat rebelul într-o închisoare din Freiburg, după care a fost îmbarcat într-un tren spre Elveţia, în care îl aştepta prietenul său dandy. Popov i-a spus acestuia că va face orice pentru a se revanşa faţă de ajutorul dat în eliberarea sa.

Primele contacte cu spionajul

În cele din urmă, în 1940, Jebsen a cerut favorul promis şi l-a convocat pe bunul său prieten la un hotel din Belgrad. Acolo l-a informat că s-a alăturat serviciilor secrete germane pentru a scăpa de serviciul militar şi dorea ajutorul lui Dusko în strângerea de informaţii.

Popov şi-a păstrat însă ura pentru nazişti la acelaşi nivel şi a mers la serviciile secrete britanice, care l-au sfătuit să accepte oferta lui Jebsen şi să le raporteze lor mişcările germanilor. Oficial, Dusko era agent dublu de spionaj. Talentul lui a de induce inamicul în eroare era de neconstestat.

Dincolo de actoria de care dădea dovadă în faţa naziştilor, proaspătul spion era ajutat cu aprobate de britanici pentru a-l credibiliza şi mai mult în tabără adversă. Germanii ar fi pus mână în foc pentru sursa lor inestimabilă, fapt pentru care îi alimentau viaţa luxoasă cu sume enorme. În fiecare oraş în care mergea era imposibil ca personajul să nu sară în ochi datorită atracţiei pentru femeile frumoase.

Operaţiunea Midas cu Popov la timonă

Germanii doreau să exploateze la maximum potenţialul celui pe care îl considerau omul lor şi s-au gândit să-l trimită în Anglia pentru a pune bazele unei reţele de spioni. Era de fapt operaţiunea Midas, a celor din MI6, care doreau astfel să slăbească inelul informativ al duşmanului ce voia să cucerească lumea.

Prima fază a planului a mers strună. Naziştii i-au dat 50.000 dolari pentru a-şi pune în practică ideea ce părea a lui. Agentul dublu trebuia doar să transmită suma mai departe celor pentru care lucra de fapt cu adevărat, adică britanicilor.

Cum s-a născut James Bond?

Numai că de la plan până la aplicare, uneori intervine ceva… Aşa a fost şi în cazul acelor bani, ce reprezentau o sumă imensă în acele vremuri. Într-o noapte din 1941, Popov a ajuns în Casino Estoril (Portugalia) cu toţi banii. Alături de el era Ian Fleming, ofiţer britanic însărcinat să protejeze „investiţia”. Un om de afaceri din Lituania se lăuda zgomotos că la masa lui de baccarat se poate pune orice miză în joc.

Atât i-a trebuit lui Popov, care a şi pus pe masă întreaga sumă. Liniştea s-a instalat imediat în casino, iar lituanianul i-a întrebat pe şefii casinoului dacă îl pot susţine în cazul în care pierde. Răspunsul a fost negativ, iar Popov a triumfat în faţa agitatorului, care s-a ridicat de la masă şi a plecat.

Operaţiunea fusese într-un mare pericol, motiv pentru care Fleming se îngălbenise la faţă. Scena a fost materializată mai târziu de scriitor în primul roman din seria Bond, „Casino Royale”. Ulterior, peste decenii, Popov a oferit propria versiune, susţinând că de fapt juca împotriva unor germani la masa de baccarat.

Dusko ia cu asalt şi Statele Unite

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE