Pentru a intercepta comunicațiile sovietice, CIA și MI6 au săpat un tunel de aproape 500 de metri sub Berlinul de Est.

Cu exact șaizeci de ani în urmă, britanicii și americanii inaugurau în cel mai mare secret un tunel de 454 de metri pe sub cartierele Berlinului răsăritean.

Botezată Operation Gold, construirea tunelului de către cele două agenții de spionaj occidentale a durat un an și a costat echivalentul a 51 de milioane de dolari actuali, scrie Slate.

Rațiunea acestui tunel era de a permite apropierea de cablurile amplasate de sovietici în acest oraș-cheie al Războiului Rece, pentru a înregistra comunicațiile serviciilor secrete rusești și est-germane.

Istoricul Caryn E. Neumann amintește că nașterea proiectului a fost lungă. Ideea a apărut în 1951, dar planurile tunelului au fost gata abia în august 1953, înainte ca CIA să aprobe începerea lucrărilor în ianuarie 1954.

Americanii și britanicii și-au luat multe precauții. Ei s-au folosit pentru acoperire de lucrările la o bază a aviației americane. Au trebuit să scoată fără a da de bănuit 3100 de tone de pământ, să folosească 125 de tone de plăci din oțel și 1000 de metri cubi de beton.

După un an de lucru, la sfârșitul lui februarie 1955, tunelul este gata. Serviciile secrete anglo-americane încep să intercepteze comunicațiile sovietice în mai.

Ceea ce nu bănuiau ele în perioada respectivă era că spionajul sovietic, temutul KGB, era la curent cu ce se petrece în subteranele Berlinului. Aflaseră despre ideea tunelului chiar înainte ca CIA să aprobe proiectul.

Sovieticii au un atu serios în mânecă: George Blake, agent MI6, le dă toate informațiile despre mișcările șefilor săi și aliații lor americani. A devenit agent dublu la începutul anilor 1950, în timpul războiului din Coreea. El furnizează KGB-ului planurilor tunelului în 1953.

Însă sovieticii nu vor să-și piardă marele atu și să riște deconspirarea lui George Blake, arătându-le anglo-americanilor că știu prea multe. Așteaptă deci ca Blake să primească o nouă însărcinare din partea MI6 pentru a face prima mișcare.

Apoi, pentru ca occidentalii să nu-și dea seama că au fost descoperiți, terbuie ca ei să intercepteze cu adevărat niște comunicații sovietice din tunel. Prin urmare, KGB nu-și informează partenerii de la GRU (serviciul de informații al Armatei Roșii) și Operation Gold poate continua nestigherită 11 luni și 11 zile.

În noaptea de 21 spre 22 aprilie 1956, URSS decide să treacă la acțiune. În cartea Battleground Berlin, publicată în 1999, fostul director al CIA, David E. Murphy, și generalul locotenent Serghei Kondrașev, șeful departamentului german al KGB, povestesc mizanscena și cum a derulat falsa descoperire.

Grație informațiilor lui George Blake, sovieticii sapă într-un punct precis al autostrăzii Schoenefeld. La ora 2 dimineața au ajuns exact deasupra camerei de înregistrări și aud o comunicație în rusă: este vocea căpitanului Bartaș, un ofițer din contingentul militar sovietic din Republica Democrată Germană.

La ora 3 dimineața, sovieticii, care nu doresc să apară în prim plan, sunt înlocuiți de specialiști est-germani, care continuă să sape.

În timpul dimineții, americanii își dau seama că sunt pe punctul de a fi descoperiți. Aud lovituri și, în jur de ora 12.30, est-germanii reușesc să facă o gaură în perete. După două ore își fac intrarea în scenă și sovieticii. Pe la 15.30, cablurile americane sunt tăiate.

Războiul propagandistic poate începe. Partea anglo-americană se mândrește cu viteza de reacție:

„Pe 22 aprilie, rușii apar la extremitatea tunelului. Dar alarma a funcționat perfect. Rușii nu au descoperit decât un tunel pustiu,, chiar dacă echipamentul est intact. Operatorii au plecat atât de repede încât rușii au găsit o cafetieră care încă fierbea în camera goală.”

În partea comunistă se povestește cum sovieticii au picat prin surprindere peste americani, uluiți să-i vadă, și care au fost nevoiți să fugă acoperiți de rușine.

În zilele ce au urmat descoperirii tunelului, diplomația sovietică dă indicații personalului său cum trebuie să reacționeze. Una dintre ele precizează:

„Deși tunelul conține și material britanic, îndreptați acuzațiile numai spre americani.”

Explicația este simplă: Nikita Hrusciov tocmai se pregătea să viziteze Marea Britanie.

A fost Operation Gold o ratare? Dorința rușilor de a-l proteja pe George Blake a permis scurgerea unei cantități enorme de informații către urechile americane. Serviciile secrete occidentale au înregistrat 50.000 de benzi de magnetofon, au transcris integral 443.000 de discuții.

CIA afirmă că acestea s-au dovedit a fi de primă mână, care, între altele, i-au informat despre compoența Pactului de la Varșovia, despre tensiunile din Polonia, de la vremea respectivă, despre disensiunile dintre Germania de Est și Uniunea Sovietică, până la starea proastă a căilor ferate din RDG.