În apropierea „Misiunii Artemis 3”, șapte țări au semnat un text vizând să încadreze juridic explorarea Lunii.
NASA a anunțat marți, 13 octombrie, că șapte state au semnat ceea ce au numit „Acordurile Artemis”, un document care dorește să creeze un cadru juridic pentru viitorul val de explorări ale Lunii și ale altor aștri și de a permite crearea de „zone de securitate”.
Țările semnatare sunt: Australia, Canada, Emiratele Arabe Unite, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite.
Nici China, nici Rusia nu s-au alătura inițiativei, ceea ce ridică temeri față de posibilitatea apariției unei noi curse ca în Far West în spațiu.
Marele tratat internațional asupra spațiului cosmic, datând din 1967, este foarte vag în legătură cu exploatarea resurselor extraterestre, scrie AFP.
NASA se grăbește să impună un precedent, prin crearea unui regim juridic autorizând în mod explicit întreprinderilor private să opereze pe alți aștri, în mod protejat.
Șeful agenției spațiale ruse, Dmitri Rogozin, a apreciat luni că programul Artemis de reîntoarcere pe Lună este prea „americano-centric”.
Doi astronauți americani, un bărbat și o femeie, vor păși pe Lună în 2024, cu ocazia misiunii Artemis 3, iar NASA dorește să asocieze și alte țări la construirea mini-stației care va fi asamblată pe orbita lunară începând cu 2023.
„Artemis va fi programul internațional de explorare locuită cel mai vast și mai divers din istorie, iar acordurile Artemis vor fi vectorul pentru a stabili această coaliție mondială unică”, a declarat Jim Bridenstine, administratorul NASA.
Acordurile Artemis enumeră zece principii, printre care transparența activităților, interoperabilitatea sistemelor naționale, obligația de a cataloga orice obiect spațial, acordarea de ajutor unui astronaut în pericol, împărtășirea datelor științifice și buna gestionare a resturilor spațiale.
Însă documentul devine mai controversat atunci când prevede posibilitatea de a crea „zone de securitate” de către țări, pentru a-și proteja activitatea pe corpul ceresc, de exemplu extragerea de resurse, cum ar fi apa de la polul sud al Lunii.
Această prevedere seamănă foarte mult cu o ocupare.
Tratatul din 1967 interzice orice „apropriere națională prin proclamarea suveranității, nici prin utilizare, nici prin alt mijloc”.
Însă NASA se bazează pe un alt articol al tratatului, care interzice orice activitate care ar „provoca o jenă potențial dăunătoare”, pentru a justifica crearea acestor „zone de securitate”.