La numai o zi după ce ICCJ l-a condamnat definitiv şi irevocabil pe Tudor Chiuariu, preşedintele Comisiei juridice a Senatului, membru al Comisiei de revizuire a Constituţiei României, fost ministru al justiţiei, la trei ani şi şase luni de închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a făcut o declaraţie cel puţin insolită.
După ce l-a asigurat pe cel în cauză de întreaga şi veşnica sa prietenie, l-a rugat pe proaspătul condamnat să facă UN PAS ÎN LATERAL, adică să renunţe la preşedinţia Comisie juridice, dar să-şi păstreze statutul de senator şi chiar pe cel de membru al Comisiei juridice şi de membru al Comisiei pentru revizuirea constituţiei. Cum cel în cauză s-a conformat cu promptitudine şi, aş spune, chiar cu entuziasm, astăzi ne aflăm în situaţia măcar ciudată ca Tudor Chiuariu să fie, în acelaşti timp şi condamnat definitiv de către instanţa supremă şi demnitar la vârf al statului român, care dă aviz legilor ce vor fi trimise în plenul parlamentului, care a contribuit şi îşi va aduce în continuare un aport substanţial la redactarea noii constituţii. Aşa cum, într-un clip devenit foarte popular, Jean-Claude van Damme făcea un şpagat spectaculos între două camioane aflate în mers, Tudor Chiuariu face un şpagat metaforic, la fel de spectaculos între lege şi fărădelege. Pe deoparte este puşcăriaş cu acte în regulă (scutit doar de obligaţia de a-şi petrece nopţile în penitenciar), pe de altă parte este înalt demnitar al statului român, beneficiază de toate facilităţile statutului de senator (şoferi, secretare etc.), elaborează şi votează legi pe care trebuie să le respecte toţi oamenii cinstiţi din această ţară. Chiar dacă din punct de vedere juridic, statutul său este aproape similar celui al lui Adrian Năstase, din punct de vedere social, diferenţele de stat dintre ei sunt frapante până la scandalos! Din punctul de vedere al unui stat de drept este greu de înţeles cum un om care doreşte să se angajeze chiar şi într-un post dintre cele mai umile trebuie să prezinte cazier judiciar în vreme ce un condamnat cu acte în regulă elaborează legi, votează în chestiuni care reglementează viaţa a milioane de oameni, poate contribui la suspendarea preşedintelui ţării şi poate convoca la audieri aproape orice cetăţean al acestei ţări. Care om cinstit din ţara aceasta ar putea să dea declaraţii privind legalitatea unor fapte în faţa unui, practic, puşcăriaş. Câtă credibilitate mai au legile votate de Parlamentul României şi cum poţi pretinde oamenilor să le respecte (în ultima vreme au fost destule respinse de Curtea Constituţională a României pe motiv de neconstituţionalitate) când se ştie că ele sunt elaborate şi votate de condamnaţi penal? Cum vor reacţiona responsabilii europeni de monitorizarea justiţiei din România în momentul în care vor vedea ce efecte/lipsă de efecte are la noi o condamnare definitivă şi irevocabilă la trei ani şi şase luni de închisoare, dictată de cea mai înaltă instanţă juridică a ţării? "Quod licet Iovi, non licet bovi"/"Ceea ce îi este permis lui Jupiter, nu-i este permis unui bou". Primele zile care au urmat condamnării lui Tudor Chiuariu demonstrează faptul că deşi faimosul proiect de superimunitate pentru parlamentari a fost declarat neconstituţional de către CCR, el funcţionează din plin în realitatea cotidiană. Un poliţist, un profesor, un doctor dacă ar fi suferit o condamnare la închisoare (fie şi cu suspendare) pentru fapte de corupţie ar fi fost aproape automat excluşi din breaslă. Până şi avocatul Adrian Năstase a fost exclus din baroul Bucureşti după cea de-a doua sentinţă de condamnare la închisoare. Or, între statutul juridic al lui Adrian Năstase şi cel al lui Tudor Chiuariu singurul lucru care face diferenţa este mărinimia instanţei de a-l lăsa pe Chiuariu să-şi ispăşească pedeapsa în libertate. Altminteri, la fel ca în cazul Năstase, condamnarea sa întruneşte toate atributele specifice. Iar Chiuariu nu şi-a pierdut nici măcar statul de parlamentar. Cât despre o eventuală excludere din baroul de avocaţi de care aparţine, această problemă nici măcar nu s-a pus. Deşi este greu de imaginat că ar putea apărea să pledeze în instanţă pentru alţii cineva care este el însuşi condamnat în acest moment pentru fapte de corupţie. Nici conducerea parlamentului, nici reprezentanţii opoziţiei, nici mass-media, nici ANI, nici Preşedintele României, nici CCR, nici opinia publică nu par să fie deranjate de aparenta inadvertenţă creată între statul de parlamentar şi cel de condamnat (puşcăriaş fără puşcărie) ale lui Tudor Chiuariu. Faptul că sentinţa primită a fost una cu suspendare pare să fie perceput mai degrabă ca un soi de iertare sau de dimunare a culpei până la absolvirea de orice vinovăţie. Firescul realităţii cotidiene, de a-l vedea pe Tudor Chiuariu liber, îi face, probabil, pe colegii săi de parlament să-l considere nevinovat. Or, decizia instanţei nu a fost nicidecum achitarea, ci condamnarea la trei ani şi şase luni de închisoare (cu suspendare). Probabil lucrurile nu vor putea rămâne aşa pentru multă vreme. Cu siguranţă responsabilii cu raportul MCV se vor sesiza în legătură cu această situaţie neobişnuită în viaţa politică europeană (un condamnat cu unele drepturi suspendate să funcţioneze mai departe ca senator) şi se vor lua măsurile care se impun. Oricum, o soluţie de bun simţ cred că s-ar impune. Pentru evitarea unor asemenea cazuri ruşinoase, ar trebui ca mandatul de parlamentar al unei persoane să fie ridicat de la sine în clipa în care persoana respectivă suferă o condamnare penală definitivă şi irevocabilă dictată de completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. P.S. Sâmbătă intră în vigoare noile coduri penale. Nu este de căderea mea să mă pronunţ asupra lor. Oamenii din sistem, în special cei care se ocupă de instrumentalizarea cazurilor de corupţie (DNA, DIICOT, CSM, ICCJ) solicită cu insistenţă introducerea unor modificări de ultimă oră fără de care posibilităţile de combatere a acestor flagele s-ar reduce drastic. Pe de altă parte, Cătălin Predoiu, lider PDL şi unui dintre autorii noilor coduri îşi asumă responsabilitatea pentru formele actuale. Premierul Ponta a anunţat că nu va interveni asupra textelor aflate în faza de intrare în vigoare pentru că se teme că o OG pe această temă ar fi tardivă şi neconstituţională. Rămâne să vedem dacă noaptea de vineri spre sâmbătă se va transforma sau nu în "revelionul infractorilor". Citiţi alte editoriale de Tudorel Urian, în proiectul VOCILE DREPTEI:
- România fără Băsescu
- Victor Ponta, capăt de drum
- Enigma Ion Iliescu
- Baletul politic al lui Vasile Blaga
- Două modele: Mona Musca şi Valeriu Stoica
- Cele două PSD-uri ale doctorului Ponta
- Dr. Ponta: parşiv sau disperat?
- Mihail Neamţu şi cei 30 de arginţi
- Schimbarea la faţă a lui Crin Antonescu
- Falimentul Puterii şi debilitatea Opoziţiei
- Ce să caute dr. Ponta în Moldova?
- Surprinzătorul domn Ponta
- O veste proastă pentru Crin Antonescu
- Ce nu înțelege Vasile Blaga
- Adevărul despre gazele de șist
- Arma secretă a PSD
- Cacealmaua lui Crin Antonescu
- Țara celor 588 de regi
- Ion Iliescu față cu democrația
- O lecție de onoare
- Alin Popoviciu are dreptate
- USL și avatarurile democrației reprezentative
- Putea spune NU preşedintele Băsescu?
- Contradicţia lui MRU
- La ziua unei Doamne
- Despre trădare şi trădători
- În jungla dreptei
- Necunoscutele Mişcării Populare
- De ce s-a răzgândit Victor Ponta?
- Imposibila reformă a partidelor politice
- Dr. Ponta and Mr. Marga
- Ce-şi doresc românii?
- Imaginea din puzzle
- Udrea+Macovei =Blaga
- Unde ne sunt liberalii?
- PDL, sau cum să scapi de propria-ţi identitate
- Dilemele lui Victor Ponta
- Procesul comunismului în viziunea stângii
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!
Recomandările noastre
