SOV îi laudă pe Mihai Gâdea și o desființează pe Emilia Șercan. „Un trust de elită a plătit-o degeaba câteva luni”

SOV îi laudă pe Mihai Gâdea și o desființează pe Emilia Șercan. „Un trust de elită a plătit-o degeaba câteva luni”

Din spatele gratiilor, cotroversatul milionar Sorin Ovidiu Vîntu, care are de ispășit o pedeapsă de șase ani și două luni de închisoare în dosarul devalizării Petromservice, scrie o lungă „opinie” pe pagina sa oficială de Facebook în care laudă prestația lui Mihai Gâdea din timpul interviului cu ministrul Justiției Tudorel Toader, despre care spune că este un „autentic profesionist”. În schimb, pe fosta sa angajată, jurnalista de investigații Emilia Șercan, care a plecat plângând dintr-o emisiune de televiziune, o ironizează cu aciditate și spune că aceasta nu s-ar fi ridicat, din punct de vedere profesional, la standardele „trustul de elită” Realitatea.

Redăm integral mai jos postarea lui Sorin Ovidiu Vîntu, 61 de ani, cunoscut publicului autohton mai ales ca artizan al prăbușirii FNI și drept al proprietar al trustului media Realitatea-Cațavencu. La sfârșitul lunii februarie, Vîntu a fost condamant definitiv de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.

1. Luni seara am văzut un excelent interviu luat de Mihai Gâdea ministrului Justiției, Tudorel Toader. Aproape 1h40’ Mihai Gâdea s-a comportat ca un jurnalist - și am remarcat acest lucru pentru că se întâmplă destul de rar, iar domnul T. Toader ca un autentic profesionist, precis, echilibrat, coerent. Inteligent cu mult peste medie, cu o ironie fină subliniată de zâmbete vag schițate cu o ușurință îndelung exersată prin Curtea Constituțională sau pe la catedră, domnul ministru para întrebările incomode prin răspunsuri fără legătură dar care păreau a face sens în contextul întrebării, cel mai vizibil exemplu fiind cel în care a răspuns întrebării lui Adi Ursu referitoare la costurile unei anchete și plata lor.

Relaxat și fermecător, domnul ministru de Justiție a dat acest interviu doar pentru a transmite membrilor coaliției de guvernare un singur mesaj:

Ne puteți urmări și pe Google News

- Băi fraierilor, ce faceți atâta scandal cu raportul ăla? Nu vă dați seama că am readus parchetele la dispoziția voastră, punându-le sub autoritatea Ministerului Justiției? Ce procuror va mai mișca în front știind că-l monitorizați și-l evaluați când vrea mușchiul vostru?

Despre o nouă politică penală, despre repararea abuzurilor comise de către judecători, despre rezolvarea crizei acute din penitenciare, domnul ministru n-a spus nimic, iar ce a spus totuși despre codurile penale și penitenciare arată că ele nu intră aproape deloc în sfera sa de competență.

Concluzia este simplă, un nou sistem de putere urmează să ia naștere, dublându-l pe cel existent.

Primul a luat naștere când Monica Macovei i-a înlesnit lui Băsescu dreptul de a numi șefii parchetelor. Al doilea ia naștere odată cu raportul lui Tudorel Toader, care trece practic restul procurorilor în subordinea lui Dragnea.

2. Exercițiul de exorcizare în direct al Emiliei Șercan la emisiunea doamnei Vodă de pe TVR1 a fost o reușită indiscutabilă. După aproape 10 ani de suferință agonică, suava jună a reușit să se lepede de satana, scăpând astfel de stigmatul maleficului. Vă voi prezenta pe scurt faptele care au condus spre acest deznodământ letal pentru Mefisto dar eliberator pentru jună.

a. Emilia Șercan, jurnalistă la EVZ, declanșează o investigație la adresa afacerilor lui SOV. Îmbibată de prejudecăți, îi scapă sensul acestor afaceri, asta ușurându-i etichetarea lor ca fiind afaceri ilegale ori imorale.

b. SOV, urmare a respectului profesional pe care i-l poartă, decide s-o angajeze într-o instituție de elită a presei românești de la acea dată, Realitatea Media, pentru a o ajuta să vadă din interior cum stau lucrurile cu adevărat, dincolo de bârfe, dezinformări și prejudecăți.

c. Trustul de presă o plătește degeaba câteva luni, după care conducerea îi sugerează politicos să-și dea demisia, urmare a faptului că propunerile editoriale ale junei erau cu mult sub standardele profesionale ale postului.

d. Suava se plânge lui SOV, solicitându-i să-și exercite prerogativele de patron al trustului de presă, în vederea acceptării materialelor propuse.

e. SOV refuză să se implice în disputa profesională dintre salariații trustului.

Acesta este momentul în care suava realizează că a fost coruptă și apoi abandonată de către infamul SOV. În inimioara ei neprihănită și nepervertită încep să apară mugurii unei uri sănătoase și solide. Adevărata față a lui SOV începe să-i apară în fața ochilor, nemaifiind blurată de mormanul de bani încasați drept onorariu. Este fața lui Mefisto, adică dracu’, așa cum spunea într-un sketch Toma Caragiu.

Dragă Emilia Șercan, ai avut șansa să lucrezi într-un trust de elită, alături de unii dintre cei mai valoroși jurnaliști ai României. Este de notorietate faptul că atât în trustul Gelsor cât și în trustul Realitatea au lucrat cei mai valoroși profesioniști din industriile respective, profesioniști pentru care, după ce au trecut momentele de isterie națională, faptul că au lucrat în aceste companii reprezintă o carte de vizită profesională de invidiat. În loc să profiți de această șansă ai oferit un spectacol jenant, menit să arunce cu noroi nu doar în cel în care ți-a oferit această șansă ci și în foștii tăi colegi, care n-au muncit pentru Vîntu ci pentru telespectatorii canalului de știri unde au lucrat și unde și-au făcut atât de bine meseria, astfel încât au fost ofertați pe salarii princiare de către toate celelalte instituții media din piață.

Emilia, pentru tine a fost o adevărată onoare că m-ai cunoscut, că mi-am oprit privirea asupra ta și că ți-am făcut oferta de a lucra într-o instituție de-a mea. Dacă te-aș fi suspectat de ipocrizie aș fi avut o reacție mult mai dură. Suspectez doar că ți s-a blocat propriul aparat critic, urmare a valului de condamnări la care am fost supus de către niște funcționari nedemni ai statului român.