A spune că Năstase este terminat politic înseamnă a subestima înclinaţia românilor de a-şi retrăi istoria.
gospodarii din Dăbuleni au purces la construirea paginii de internet a primăriei - o pagină simplă, conţinând fotografia clădirii şi o reclamă la pepeni - nu îşi imaginau că Mircea Geoană îşi va depune candidatura în urbea lor. Cum se va asezona personalitatea actualului senator şi virtualului premier cu reclama la pepeni? Probabil la fel ca personalitatea actualului blogger şi virtualului candidat la preşedinţie Adrian Năstase cu voturile sătenilor paşnici din Vadu Spart, Colgeag, Ceptura şi a celorlalte comune care compun colegiul în care acesta candidează.
Fireşte, locuitorii din Dăbuleni sau Colgeag ştiu tot atât de multe lucruri despre bloguri pe câte ştiu Năstase sau Geoană despre cultivarea pepenilor. Însă ce mai contează?
Dacă până mai ieri Năstase era alintat, aproape poetic, după numărul de case, astăzi ar putea fi catalogat şi după segmentele electorale: un „electorat de blog“ iubindu-l mai pavlovian decât iubeau pe vremuri muncitoarele de la Apaca puloverul unui fost coleg de partid, un „electorat de partid“ sperând că, într-o zi cu soare, cornul şi laptele vor trece şi prin firmele lor, un „electorat naţional“ care, în parte, ar putea jura că încă mai este premier şi, cu voia dv. ultimii pe listă, grupul sătenilor cu drept de vot din Colegiului Nr. 8, Mizil.
A crede că Năstase şi Geoană nu vor intra în parlament este la fel de copilă ros ca a crede că ultimul ar putea fi numit premier datorită calităţilor sale. Iar a spune că Năstase este terminat politic înseamnă a subestima înclinaţia românilor de a-şi retrăi istoria.
O cercetare recentă a Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale arată că 30% dintre studenţi regretă România ceauşistă. Iar o alta, efectuată de University of Chicago şi Columbia University în mai 2008, concluziona că programul iniţiat în 2004 de guvernul Năstase (şi continuat cu mândrie de guvernul Tăriceanu), prin care copiii din 27.570 de familii au primit subvenţii pentru achiziţionarea unui computer, a fost un eşec de vreme ce rezultatele acestora la învăţătură au fost mai slabe.
Fără ştiinţa de a-l folosi, computerul prosteşte. La fel şi democraţia.