Marius Daniel Popescu îşi lansează astăzi în română cartea "Simfonia lupului", care a făcut furori în Europa
Marius Daniel Popescu, scriitorul român stabilit la Lausanne, în Elveţia, unde e şofer pe autobuzele cochete care traversează oraşul, îşi lansează astăzi „Simfonia lupului”, la Târgul de Carte Gaudeamus. Primul roman al lui Popescu, publicat la editura pariziană Jose Corti, volum cu care a câştigat cel mai râvnit premiu literar din Elveţia, „Robert Walser”, a fost tradus din franceză de Emanoil Marcu. Varianta românească apare la Humanitas şi poartă cu ea speranţele unui bărbat de 45 de ani care trăieşte viaţa ca şi cum ar fi un personaj dintr-o poezie postmodernă. Destinul era o fată frumoasă
Marius e emoţionat aşteptând să vadă cum va fi primită cartea anului din Elveţia în România. Până acum, e încântat de cum a ieşit coperta („e frumoasă: un copil care aleargă cu un zmeu roşu, ceva deosebit”) şi dezmăgit de preţ („35 de lei e cam mult, cred, deşi poate nu mai ştiu eu preţurile prin ţară”). Nu le mai ştie. Popescu s-a stabilit de aproape douăzeci de ani în Lausanne.
A fost destinul. Destinul era o fată frumoasă. Avea 20 de ani şi o chema Christel. De-abia trecuse Revoluţia, totul era posibil. El făcuse Silvicultura la Braşov şi scria poezii (despre care unii spun că erau doar ciudate, alţii că erau doar geniale), frecventa acelaşi cenaclu cu viitorul istoric Marius Oprea şi maestrul Gheorghe Crăciun. Marius şi Christel s-au îndrăgostit ca în filmele neorealiste italiene.
Ne puteți urmări și pe Google News
Din dragoste, Popescu a învăţat în două luni franceza şi a plecat pe drumul fără întoarcere, la Lausanne. Între timp din dragostea aia mare au rămas amintirile, a divorţat, s-a recăsătorit cu o pictoriţă, are două fete, conduce revista „Pătrunjelul”, e impresar literar pentru deţinuţi. În anii ’90 dădea premii în franci tinerilor scriitori români, franci din salariul lui de şofer. Popescu nu se plictiseşte niciodată. „Eu trăiesc mult”, îi place să spună.
Lacrimi şi poezie pe gratis
Marius e emoţionat. În „Simfonia lupului” şi-a povestit viaţa, sensibil şi cumva inconştient. A spus totul. Critici literari din România deja i-au transmis: „Popescule, te aşteptăm să te radem”. Asta îl amuză: „Să mă radă, dacă au cu ce. Oricum, permisul de şofer nu mi-l ia nimeni. Nu-mi ia nimeni autobuzul”. Marius s-a ridicat singur, nu face parte din nicio gaşcă literară. Îi place să fie liber şi solitar (nu degeaba i se spune „Lupul”).
Popescu a publicat patru cărţi de poezie în România, două în Elveţia („4x4. poemes tout-terrains” şi „Arrets deplaces”). Ultimul volum care i-a apărut în ţară a fost lansat acum unsprezece ani, la Satu Mare, ”Groapa de nisip şi leagăne”, carte pe care o tipărise la o editură din Târgu Mureş. Noaptea dinaintea lansării a fost grea. S-a culcat la şase dimineaţa şi n-a dormit decât o oră. Era destul de obosit, ceva-ceva consumase el.
A doua zi, şi-a recitat poezia „Groapa de nisip şi leagăne” pe scenă, în faţa a două sute de oameni. Recita, plângea şi împărţea cărţile gratis. Şi două sute de oameni plângeau odată cu el. „Groapa de nisip şi leagăne” e un poem despre morţii de la revoluţie. „A durat un an până am scris-o, am decupat un articol dintr-un ziar, şi l-am ţinut deasupra biroului: era o listă lungă - nume, prenume, mort la revoluţie”. Se uita la el şi se lăsa cuprins de deznădejde.
Popescu a fost luna aceasta la Paris, ca reprezentant al României într-un tur al Franţei pentru scriitori. După Gaudeamus va pleca în Iran, ca emisar francez! Pe Marius îl revendică trei culturi, română, franceză şi elveţiană, dar el rămâne oltean. „Mâncai azi pastramă, după zece ani”, mi se confesează în timp ce aşteaptă să vadă cum o să fie primită cartea vieţii lui la el acasă. E emoţionat.
AZI, LA GAUDEAMUS Lansare marca Popescu & prietenii
Cartea „Simfonia lupului” se lansează astăzi la ora 17.30, la Târgul de Carte Gaudeamus de la Romexpo, la standul Humanitas. Vor vorbi: autorul, Marius Daniel Popescu, Lidia Bodea (director general Humanitas), Mihaela Spineanu, Marius Oprea şi „prietenul de suflet, naşul literar” al lui Popescu – Alexandru Muşina.
Recomandările noastre
