Ali Abdul Zahr Thwany, tatăl soţiei sinucigaşului de la Stockholm, şi-a dat doctoratul la Bucureşti, cu o teză intitulată: "Moscheea, polarizator al vieţii culturale, spirituale islamice".

Student al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti în anii '70, irakianul Ali Abdul Zahr Thwany - tatăl soţiei teroristului care s-a arucat în aer la Stockholm pe 11 decembrie - s-a întors la studii în România în 1999, când şi-a dat doctoratul. Thwany a obţinut titlul de "doctor în arhitectură" cu o teză intitulată "Moscheea, polarizator al vieţii culturale, spirituale islamice", promovând examenele cu media 9.

Îndrumătorul tezei de doctorat a irakianului a fost arhitectul Cornel Dumitrescu, rector al Universităţii de Arhitectură între 1980 şi 1988.

"Învăţau repede româneşte"

Rectorul de acum al Universităţii de Arhitectură "Ion Mincu", profesorul Ştefan Udrişte, spune că tinerii arabi au început să frecventeze cursurile şcolii bucureştene începând cu jumătatea anilor '70, numărul lor diminuându-se după 1985. "Nivelul lor de pregătire nu era uniform. Existau studenţi buni, dar şi slabi. În văţau româneşte repede".

Profesorul Mac Popescu, preşedintele Universităţii de Arhitectură, spune că, în anii '80, când numărul studenţilor români ajunsese la doar 55, efectivele studenţilor arabi erau duble. "Cei care nu erau bursieri ai statului român, achitau o taxă de studiu de 300 de dolari pe lună. În proporţie covârşitoare, studenţii arabi erau de naţionalitate irakiană. Se comportau binevoitor, dar exista un decalaj uriaş de pregătire faţă de studenţii români. Cunoştinţele lor de bază prezentau carenţe importante, greu de surmontat", declară Popescu, adăugând că, în anii care au urmat absolvirii, o parte dintre tinerii din Orientul Mijlociu au ajuns să lucreze în ţările scandinave ori în Emiratele Arabe Unite. "Au mai şi rămas repetenţi"

Un arhitect care a dorit să nu-i fie publicat numele spune că studenţii arabi erau o sursă de corupţie în Universitate, mulţi dintre aceştia promovând examenele după ce mituiau cadrele didactice. Ştefan Udrişte şi Mac Popescu dezmint această informaţie. "Se poate să fi fost situaţii izolate. Trebuie să ştiţi că au fost cazuri de studenţi arabi care au rămas şi repetenţi", zice Popescu. Parte a contractelor economice cu Orientul Mijlociu Ştefan Andrei, ministru de externe al României în perioada 1978-1985, afirmă că valul de studenţi arabi înscrişi la cursurile facultăţilor româneşti începând cu anii '70 era, printre altele, efectul contractelor economice încheiate între guvernul de la Bucureşti şi guvernele din Orientul Mijlociu.

"Când semnam contracte de construcţii în Siria, Liban sau Irak, semnam şi o convenţie prin care trebuia să pregătim ingineri arabi care să lucreze la respectivele obiective. În Irak, am construit două fabrici şi aveam şantiere mari de irigaţii. În 1989, ca urmare a acestor contracte, creanţele noastre faţă de Irak se ridicau la 1,5 miliarde de dolari", spune Andrei.

Potrivit acestuia, numărul studenţilor arabi a fost diminuat când la facultăţile româneşti au început să fie înscrişi tineri din Grecia, Africa şi America de Sud.

RENEGARE

"Nu ne pare rău că ginerele nostru a murit"

Într-o scrisoare publicată săptămâna trecută de presa suedeză, Ali Abdul Zahr Thwany, tatăl Monei Thwany, s-a dezis total de gestul ginerelui sinucigaş:

"Nu am ştiut şi nu am fost conştienţi de planurile lui criminale. Nu suntem trişti. Nu suntem supăraţi pentru moartea lui. Dimpotrivă. (…) Fiica mea, Mona, a fost înşelată să locuiască cu el. (…) Consider plecarea lui o cale către libertate pentru fiica mea. Acum poate fi eliberată de spălarea creierului te roristă. (...) Prin acţiunea lui, neagă tot binele pe care l-a primit din partea Suediei, Suedia care ne-a primit şi ne-a dat ceea ce nici o ţară arabă sau musulmană nu ne-a oferit. (...) Ne distanţăm de el şi nu avem vreo legătură cu el, în vreun fel. El este responsabil în mod direct pentru tot ceea ce s-a întâmplat".

AUTORUL "CASEI RADIO"

Îndrumătorul lui Abdul Zahr Thwany, maestrul lui Dinu Patriciu

Cornel Dumitrescu - îndrumătorul de doctorat al lui Abdul Zahr Thwany - a fost rectorul Universităţii de Arhitectură "Ion Mincu" între anii 1980 şi 1988. În momentul în care a încetat din viaţă, în ianuarie 2010, era decanul Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din cadrul Universităţii "Spiru Haret".

Cornel Dumitrescu a fost şeful de proiect al clădirii - niciodată finalizată - cunoscută sub numele de "Casa Radio". Începută în 1985, clădirea a fost concepută pentru a găzdui Muzeul Na ţional de Istorie al României, însă, după Revoluţie - deoarece i-a fost sistată finanţarea şi şi-a pierdut destinaţia iniţială - a ajuns să fie promisă drept sediu al Radiodifuziunii Române. În prezent, şi a cest plan a fost abandonat, clădirea găsindu-se în centrul con tro versatului proiect comercial "Dâmboviţa Center".

În anii 1980, rectorul Cornel Dumitrescu l-a avut ca asistent universitar pe Dinu Patriciu - mag natul de astăzi. În acea perioadă, Patriciu a participat la mai multe proiecte externe ale Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, derulate de către fosta companie de construcţii Arcom. Printre altele, Dinu Patriciu a conceput la Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite, hoteluri, şcoli, stadioane şi un palat pentru fiul şeicului Reza.

Proiectul viitorului Muzeu Naţional al României - devenit "Casa Radio" - l-a avut drept coautor pe arhitectul Virgil Polizu, preşedintele de astăzi al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

MAESTRU. Îndrumătorul tezei de doctorat al tatălui Monei Thawny este proiectantul clădirii socialiste "Casa Radio"