Socialiştii olandezi, noul bastion anti-austeritate

Stânga radicală este favorită la alegerile anticipate din Olanda. Agenda sa electorală exclude măsurile de austeritate şi orice imix tiune a UE în treburile fi scale ale ţării

Cu doar câteva luni în urmă, la alegerile din 6 mai, ascensiunea stângii radicale elene, pe un program electoral anti-austeritate, stârnea îngrijorarea cancelariilor occidentale. În celălalt colţ al Europei, în Olanda, scenariul grec este pe cale să se repete în mai puţin de două săptămâni, când sunt organizate alegeri anticipate. Partidul Socialist, o formaţiune de extremă stânga, se află umăr la umăr înaintea scrutinului din 12 septembrie şi dominat de criza zonei euro cu liberalii actualului premier în exerciţiu, Mark Rutte. Guvernul minoritar al acestuia din urmă s-a prăbuşit în primăvară sub eforturile de a redresa deficitul bugetar şi de a-l aduce în limitele cerute de UE. Astfel, modalităţile de ieşire din criză, necesitatea ajutării ţărilor din sudul Europei, dacă Bruxellesul trebuie să aibă un cuvânt de spus în elaborarea bugetului - toate acestea se află acum în centrul dezbaterii electorale din Olanda, centrată mai mult ca oricând pe Europa. Socialiştii, prin liderul lor Emile Roemer, nici nu vor să audă de măsuri de austeritate, precum îngheţarea salariilor, şi susţin că este necesară o perioadă mai lungă pentru atingerea ţintei de deficit. Iar dacă Angela Merkel şi Comisia Europeană se vor opune, atunci ei o vor înfrunta, avertizează stânga radicală olandeză. Iar orice transfer de competenţe către Bruxelles trebuie supus înainte unui referendum, mai susţin socialiştii lui Roemer. Condamnaţi la alianţă Cunoscut până nu demult drept o organizaţie cu simpatii maoiste şi pentru protestele organizate în care se arunca cu roşii, Partidul Socialist olandez pare să fie din nou răspunsul unui electorat dat politicienilor de centru rămaşi în pană de idei, comentează ziarul britanic The Guardian. O parte din sondaje creditează Partidul Socialist cu câştigarea a 35 de mandate din totalul de 150, faţă de 32 ale liberalilor, cifrele variind de la o anchetă la alta. Indiferent ce formaţiune va obţine cele mai multe mandate, va avea nevoie să formeze o coaliţie cu alte partide pentru a guverna. Se aşteaptă ca negocierile să se întindă pe parcursul mai multor săptămâni, dacă nu chiar luni. Nu aceptă austeritatea ca soluţie iar dacă Angela Merkel are o problemă cu asta, atunci o vor înfrunta