De ce ne face social media să fim mai proști, explică un jurnalist american, pornind de la manipularea devenită virală pe internet, în care un discurs a fost tăiat, extras din context și „vândut” așa cum au dorit autorii montajului.

Săptămâna trecută, o înregistrare video a fost publicată pe rețelele de socializare, în care un profesor de la Universitatea Harvard, Steven Pinker, pare să laude membrii unei mișcări rasiste.

Clipul, care a fost înregistrat în timpul unui eveniment din luna noiembrie de la Harvard, organizat de revista Spiked, arăta că Pinker se referea la „oamenii foarte inteligenți, foarte educați, care gravitează către alt-right (mișcare idelologică conservatoare, cu tendințe spre extrema-dreaptă - n.r.) și îi numea „internet savvy”, adică oameni care înțeleg foarte bine cum funcționează mass-media și internetul.  

Clipul a devenit viral, cei care se consideră de dreapta au sărbătorit, iar cei de stânga s-au enervat, scrie New York Times, într-un editorial semnat Jesse Singal. Un site neo-nazist, Daily Stormer, a publicat atunci un articol în care sublinia că „profesorul evreu de la Harvard admite că extrema dreaptă are dreptate în toate”.

Video-ul a fost publicat și pe Twitter, de cel care se descrie drept „incitatorul de dreapta” Alex Witoslawski a fost redistribuit de sute de ori, inclusiv de către liderul naționalist alb Richard Spencer.

„Steven Pinker este de mult apreciat de suprematiștii albi de extrema dreaptă”, a scris jurnalistul de stânga Ben Norton. „Și acum întoarce favorurile”.

Ideea că Pinker, un liberal, profesor evreu de psihologie, este fan al unei mișcări online rasiste și antisemite, este absurdă pur și simplu, așa că ar fi tentant să îți dai ochii peste cap și să spui că este doar ceea ce face social media mai bine: provoacă mânie, indignare, scrie jurnalistul.

Dar episodul trebuie tratat altfel, pentru că pune în evidență tendința social media de a înlocui înțelegerea empirică a lumii cu credințele tribale. Una este să spui că stânga și dreapta nu sunt de acord în privința unor lucruri, idei, credințe și altceva să desfaci firul în patru și să faci ca oameni care credeau să sunt împărtășesc aceleași valori să își pună mereu semne de întrebare asupra unor evenimente sau știri.

Asta pentru că dinamica socială a spațiului online aduce ideea că oricine nu este de acord cu tine pe un subiect controversat, chiar și puțin, este ori tâmpit incorigibil sau malefic ori suspect. Pe un număr tot mai mare de subiecte și teme, nu mai există dezacord de bună credință.

Cazul profesorului Pinker și a furiei provocate de el este unul tipic. Clipul era profund înșelător. Dacă te uiți la toată înregistrarea de opt minute, din care a fost extrasă doar o parte, este clară că Pinker voia să spună cu totul altceva - credințele celor de extremă dreapta sunt false și ilogice, dar că stânga trebuie să facă o treabă mai bună în lupta contra lor.

Clipul începe cu Pinker spunând că este de acord cu antevorbitorii săi (doi jurnaliști și un avocat) care vorbeau despre „corectitudinea politică, ce a făcut extrem de mult rău, prin consecințele pe care le-a produs asupra celor ușor de convins sau a căror afiliere poate fi ușor schimbată”.

Problema este atunci când „adeseori cei foarte inteligenți, foarte educați gravitează către extrema dreaptă; cunoscători ai mass-media, ai internetului, care sunt în felul acesta radicalizați și înghit „pastila roșie”, cum se spune, o aluzie din filmul The Matrix”.

Argumentația lui Pinker continuă, spunând că atunci când membri ai grupului se întâlnesc pentru prima oară, ideile care ar fi suprimate în cercurile liberale - că majoritatea teroriștilor sinucigași sunt musulmani sau că membri ai unor grupuri rasiale comit crime într-un procent mai mare decât alții  - aceștia sunt imediat inflamați la ideea că adevărurile nu sunt spuse și că ei nu au altă șansă decât să ajungă la concluzii respingătoare.

E regretabil acest fapt, spune Pinker, pentru că unii pot folosi acest lucru pentru a susține idei fanatice, deși „pentru fiecare dintre acele afirmații există contraargumente puternice de ce nu acordă credit rasismului, seximului sau anarho-capitalismului, etc”

Apoi Pinker explică aceste contraargumente.

De exemplu, în timp ce la un moment dat este adevărat că, potrivit Biroului de Statistică, rata omorurilor este mai mare pentru negri decât pentru albi, asta nu ne spune neapărat ceva despre un grup de oameni, pentru că, în diferite momente ale istoriei, diferite grupuri au rate ale criminalității ridicate - la un moment dat aveau irlandezo-americanii. Prin același filtru, majoritatea actelor de terorism intern sunt comise de grupări de extremă dreapta”, nu de musulmani.

Așadar, cine urmărește întregul discurs, trage alte concluzii legate de părerea vorbitorului despre extrema dreaptă, despre corectitudinea politică, și cum putem lupta cu ideile bigote, intolerante.

Sigur că, precizează jurnalistul citat, Steven Pinker va fi ok, indiferent ce se întâmplă pe Twitter, nu îi va fi afectată cariera sa îndelungată și de succes ca intelectual. Dar acest gen de întâmplări au loc tot mai des și în multe ocazii li se întâmplă unor persoane care nu au ținuta sau reputația lui.

Este din ce în ce mai greu să discuți despre orice subiect controversat online, fără ca fiecare opinie să fie imediat luată peste picior, caricaturizată de agresori oportuniști, și, în cele din urmă, oricine se teme să nu fie expus la linșajul care îl poate pândi, alege să rămână în siguranță, și să își spună părerile doar acolo unde sunt de acord cu ceilalți și își pot striga dreptatea la unison. În acest caz, „Steven Pinker a spus că extrema dreaptă este bună! Dar este rea! Trebuie să apărăm acest principiu!”.

„Iată de ce social media ne face mai proști”, conchide editorialistul.