Fenomenul este similar celui care a dus la dispariţia dinozaurilor în urmă cu 65 de milioane de ani, cu deosebirea că atunci biosfera a fost afectată de impactul Pământului cu un asteroid, iar de această dată specia dominantă, oamenii, este cea care declanşează dispariţia în masă a altor specii, conform lui Elizabeth Kolbert, jurnalistă americană câştigătoare a premiului Pulitzer 2015 cu cartea sa "The Sixth Extinction: An Unnatural History".

"Noi decidem fără să vrem ce direcţii evolutive vor rămâne deschise şi care se vor închide pentru totdeauna. Nicio altă formă de viaţă de pe Pământ nu a reuşit acest lucru, care va fi, din nefericire, moştenirea pe care noi o lăsăm planetei", scrie Kolbert.

În volumul "The Sixth Extinction" Kolbert urmăreşte modul în care oamenii de ştiinţă s-au raportat la fenomenul dispariţiilor în masă din istoria Terrei, încă de la primele ipoteze privind aceste dispariţii, formulate în prima jumătate a secolului XVIII. Biologii au avut nevoie de foarte mult timp pentru a accepta că întregi specii pot dispărea din ecosisteme.

În secolul XVIII, spre exemplu, atunci când erau descoperite fosile ale unor specii dispărute, naturaliştii încercau să le clasifice ca aparţinând unor specii cunoscute. Astfel în anul 1739, când au fost descoperite primele fosile de mastodont, naturaliştii au presupus că este vorba de oasele a două animale diferite, un elefant şi un hipopotam.

Naturalistul francez Georges Cuvier (1769 – 1832) a fost primul care a sugerat că astfel de fosile ar proveni "dintr-o lume dinaintea lumii noastre", iar oamenii de ştiinţă au început să ia în considerare ideea că este posibil ca specii întregi să dispară din ecosisteme.

Principala cauză a celei de-a şasea dispariţii în masă este schimbarea climatică (provocată de om) dar agricultura modernă şi creşterea rapidă a populaţiei umane contribuie de asemenea la scăderea biodiversităţii. Prin creşterea temperaturilor medii globale, prin introducerea unor specii invazive în diferite ecosisteme şi prin intervenţia în modul de răspândire a virusurilor şi bacteriilor, oamenii ucid viaţa din jurul lor.

"Nicio altă creatură nu a influenţat înainte viaţa pe această planetă în acest mod şi, cu toate acestea, s-au produs şi alte dispariţii similare. Din când în când, în trecutul îndepărtat, planeta a trecut prin perioade de schimbare, iar biodiversitatea a avut de suferit. Cinci dintre aceste dispariţii în masă au avut cauze catastrofice. Poate părea o coincidenţă uluitoare, dar de fapt nu este nicio coincidenţă faptul că am descoperit că aceste evenimente au existat chiar în perioada în care am înţeles şi că noi provocăm un nou astfel de eveniment", susţine Kolbert.

"Se estimează că o treime dintre speciile de corali de recif, o treime dintre toate speciile de moluşte de apă dulce, o treime dintre speciile de rechini, un sfert din toate speciile de mamifere, o cincime dintre cele de reptile şi o şesime dintre speciile de păsări se îndreaptă spre dispariţie", mai precizează Kolbert.

Astfel, se estimează că între 30% şi 50% dintre toate speciile de viaţă de pe Pământ vor dispărea până la sfârşitul secolului, dacă nu vor fi luate măsuri.