Cel mai mare partid din România și-a votat liderul pentru următorii patru ani. „Poporul pesedist”, estimat la jumătate de milion de suflete (improbabil), a ieșit pe ploaie și ninsoare să ștampileze singurul candidat la șefia partidului, pe Liviu Dragnea, condamnat în primă instanță pentru coordonarea fraudelor la referendumul din 2012.

 Deși pare o victorie categorică și o legitimare uriașă, în realitate, pentru Dragnea este o înfrângere. Traian Băsescu se înscrie oficial în Mișcarea Populară, încercând să transfere avantajul celei mai spectaculoase povești electorale din ultimii cincisprezece ani unui partid abia construit. Fostul șef al statului are o restanță după cei zece ani de mandat – moștenirea politică. Își va asuma noul membru al PMP mutări spectaculoase, inclusiv o candidatură la Primăria Capitalei, pentru a da un impuls electoral formațiunii din care face parte? PNL și Iohannis se pregătesc de marele eșec al votului prin corespondență. În plan european, România se îndepărtează iar de obiectivele sale. Decizia privind aderarea la Schengen se amână pentru o perioadă nedefinită, nu fără legătură cu mustrările adresate de cancelarul Merkel țărilor din Estul Europei pentru atitudinea lor față de criza refugiaților.

FOTO: Liviu Dragnea

Dragnea coboară prea mult standardele

PSD ar fi avut ocazia să transforme alegerea președintelui de partid într-o celebrare a democrației și integrității. Dacă tot și-au propus să dea drept de vot fiecărui membru de partid, coborând decizia la firul ierbii, probabil că acest exercițiu ar fi avut valoare dacă exista și competiție. Din păcate pentru PSD, eforturile uriașe de a constitui secții de votare în fiecare cătun sau de a plimba urna la membrii nedeplasabili amintesc, prin contrast, de nepăsarea crasă a liderilor social-democrați față de cetățenii români din Diaspora, împiedicați să voteze la scrutinul prezidențial de acum un an. Pentru Dragnea eșecul vine însă din altă parte. Este primul președinte al PSD care candidează, deși este condamnat în primă instanță. Dragnea nu va putea împiedica niciun alt urmărit penal sau condamnat să candideze la funcții politice. Reforma ambițioasă pe care și-o propune va trebui să ocolească chiar zona cea mai sensibilă a politicii românești: integritatea.

Mișcarea Populară încotro?

După înscrierea lui Traian Băsescu în PMP, e de așteptat să apară regrupări în zona partidelor liliputane. Mișcarea Populară se vrea un magnet pentru partide cu șanse mici de a intra în Parlament anul viitor, cum ar fi PSRO, al lui Geoană- Vanghelie sau PND (o rămășiță din PPDD) al lui Fenechiu. Cele două partide, în mod particular, sunt atractive pentru că aduc și câțiva parlamentari. PMP se pregătește, deci, să joace un rol mai activ pentru viitoarea moțiune de cenzură. Cântece de sirenă se vor auzi și în tabăra Monicăi Macovei, deși unul din liderii partidului, Adrian Papahagi, respinge în acest moment orice apropiere între PMP și M10. În orice caz, din dis cursul fostului președinte de la Sinaia, rezultă că PMP nu se va încurca în doctrine și e deschis oricăror alianțe, de la stânga la dreapta spectrului politic. O candidatură a lui Traian Băsescu la Primăria Capitalei ar da un impuls incontestabil partidului condus de Eugen Tomac, dar ar expune prea mult statura de fost șef al statului a potențialului candidat.

Votul prin corespondență, un eșec major al partidelor mari

Greva japoneză a parlamentarilor liberali, pe ultima sută de metri, nu impresionează pe nimeni. PNL a avut la dispoziție un an să treacă o lege a votului prin corespondență. Eșecul PNL vine din prea multe calcule. Era evident că un număr mai mare de voturi din Diaspora avantajează PNL. Doar că liberalii voiau să fie avantajați „doar ei și numai ei”. Nu și PMP sau M10, care au luat împreună un sfert din voturile din afara țării în primul tur al prezidențialelor de anul trecut. Când vrei să câștigi parlamentarele, dar să-ți și alegi partenerii viitoarei guvernări, cu un an înainte, riști să rămâi cu buza umflată. Eșecul votului prin corespondență, o promisiune majoră a liberalilor și a lui Iohannis, nu va fi decontat de PSD, oricât de mult s-ar strădui PNL să arate cu degetul spre ei. Votanții PSD nu dau doi bani pe votul românilor din afară, iar Dragnea și Zgonea n-au de ce să își facă griji din pricina asta.

Schengen, tot mai departe

Dacă s-ar fi votat în Consiliul J.A.I de săptămâna trecută aderarea României și Bulgariei, ar fi trebuit să luăm totul de la capăt. Cu alte cuvinte, am fi fost respinși fără drept de apel. România plătește multe greșeli politice de amatori, pentru că decizia Schengen e politică, ne place sau nu ne place. Am preferat să „europenizăm” problema romilor, în loc să o rezolvăm la noi acasă. Am preferat să ne jucăm „de-a lovitura de stat” exact în momentul în care am fi putut avea trei rapoarte pozitive MCV. Am preferat să ne salvăm „penalii” de anchete. Am preferat să dăm satisfacție majorității xenofobe, votând împotriva cotelor obligatorii. După un asemenea bilanț, nimeni nu poate aștepta bunăvoință de la partenerii noștri.